Blogurile de vineri scriu despre interzicerea sau a vânzării pământurilor către străini, dar şi despre faptul că trofeul Champions League în București a fost adus de Makelele și de Belodedici.
Moise Guran lansează o întrebare “Ar trebui sau nu să interzicem vânzarea pământurilor către străini?” şi prezintă unul dintre răspunsurile primite “La ce foloseste unei tari creșterea economica? Dar investițiile străine? Intrebarile sunt legitime, mai ales daca sunt asociate cu intrebarea privind modul in care au fost exploatate resursele locale inainte de venirea investitorilor. Spre exemplu, in agricultura, exceptand firmele clientilor politici, cea mai mare parte a agricultorilor subzista din munca lor. Suprafetele agricole au scazut constant dupa 1990 si cu toate acestea, in jur de 2,5 milioane de hectare raman anual nelucrate. Prin urmare, intrebarilor de mai sus li se pot adauga altele. Este bine ca pamantul sa ramana parloaga? Agricultura romaneasca este sectorul cel mai putin industrializat din economie. Este oare bine ca romanii sa lucreze in agricultura romaneasca, ori in cea spaniola? Este imbucurator faptul ca au disparut numeroase ferme zootehnice? Cat de eficient este ca factorii meteorlogici sa fie determinanti in productia agricola? Avand in vedere conditiile pedo-climatice, este bine sa avem un deficit in balanta comerciala cu produse agricole? Mai sunt o multime. Odata gasite raspunsuri la aceste intrebari, ne va fi mult mai usor sa raspundem la intrebarea cu privire la investitiile straine in terenuri agricole din Romania. Dar, daca vorbim despre imobiliare, in cladiri de birouri o fi bine sa investeasca strainii?…Dar in mall-uri? Daca le inchid, unde mergem la cinema? Dar la fast food?”.
Cristian China Birta lansează un îndemn “Haideți să vedeți Trofeul Champions League în București, adus de Makelele și de Belodedici!” şi detaliază “Ce mi-a plăcut cel mai mult la evenimentele de la Iași și de la Bacău a fost că am văzut mulți copii. Mă refer la copii de 5, 6 ani. Pe care părinții i-au adus să vadă trofeul și să simtă feelingul de Champions League. Când îl vedeau pe Miodrag Belodedici, părinții le spuneau celor mici, cu un ton grav și respectuos, ”uite, el este românul care a câștigat de două ori cupa”. Iar cei mici făceau ochii mari. Bine, nu înțelegeau ei ce înseamnă exact chestiunea în cauză, dar simțeau că este ceva foarte important. Şi am simțit că povestea merge înainte. Și că generații de copii, care nu au prins vremurile în care Steaua era cu adevărat Steaua, încep să înțeleagă. Și să le placă. Și să viseze că trecutul s-ar putea transforma, cândva, în viitor. Și că pentru ei Steaua, Belodedici și povestea de la Sevilla au intrat deja în legendă…”.
