Blogurile de luni scriu despre câti români nu fac nimic şi cum intră în faliment un club de fotbal din fruntea clasamentului naţional.
Moise Guran mărturiseşte că uneori este dezarmat în faţa unor statistici care arată un trend negativ profund al ţării noastre. “În esenţă, despre prăbuşirea apetitului pentru muncă este vorba. Statistica oficială ne arată că în România avem aproximativ 4,5 milioane de oameni, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani, care nu fac nimic”.
Jurnalistul încearcă câteva explicaţii “Şocant pentru mine este faptul că această cifră creşte de la an la an şi parcă mai abitir creşte de când s-a terminat criza. Asta deşi, pe total, oferta de locuri de muncă a crescut în ultimii ani. Din păcate, la fel ca atunci când stai cu un picior într-un lighean cu gheaţă şi cu unul într-un în apă clocotită, aceste medii statistice naţionale fac bine în două ţări diferite care există între frontierele României şi care, în esenţă, ambele au probleme grave. Nu, n-am greşit la calcule. Între cei 4,5 milioane nu sunt număraţi nici cei care au plecat din ţară, nici cei care muncesc la negru. E adevărat că ne lipsesc aproximativ 4 milioane de români, dar statistica oficială nici nu mai lucrează cu ei, lucrează doar cu cele 19 milioane de români rămase aici, în România”.
Cătălin Tolontan scrie despre intrarea în faliment a Clubului Oţelul Galaţi. Într-o descriere succintă, “Sediul clubului Oțelul din Galați. Indicații pentru o scenografie sărăcăcioasă. Un colț de cameră. Trofee. Pe perete, un televizor”, jurnalistul observă că “după cinci decenii de istorie și la cinci ani după ce a câștigat titlul în Liga 1, primul titlu poposit într-un oraș din Moldova, Oțelul și-a scos la vânzare proprietățile. Încă o dată! În ciuda generațiilor lor legendare și a eforturilor uriașe, nu Iașiul, nu Suceava și nu Bacăul au reușit să ajungă pe Everestul fotbalului nostru, ci Oțelul Galați. Acum, echipa e pe ultimul loc în Liga a 2-a”.
Zoso scrie despre o poveste a offshorurilor care tocmai stă să explodeze: “Că a dat afară băncile și a făcut tumbe cu creditele și acum sunt liberi și au votat pentru autodeterminare, puteți folosi exemplul lui Sigmundur Davíð Gunnlaugsson, primul ministru, prins că avea o firmă offshore cu care nu prea a fost dornic să spună ce făcea cu ea. Probabil salva urși polari. Deci da, lătrăii cu “Islanda a făcut și a dres și nu se prea scrie în presă despre asta, ca să nu le vină și altora idei”, ciocul mai mic, n-au făcut nimic. Scandalul ăsta cu firmele offshore vine după ce cineva a spart computerele unei firme de avocatură din Panama și a dat fișierele jurnaliștilor”.
Pe blogul lui Adrian Georgescu descoperim 12 filme care nu s-au făcut niciodată, printre care: „Inferno” – regizor Henri-Georges Clouzot, „Meridianul sângelui”,– regizor Ridley Scott, „Leningrad: The 900 Days” – regizor Sergio Leone, „The Other Side of the Wind” – regizor Orson Welles, „Conspirația imbecililor”- regizor Harold Ramis, „Kaleidoscope”- regizor Alfred Hitchcock, „Gladiator 2”- regizor Ridley Scott.
