Blogurile de marţi scriu despre situaţia lui Liviu Dragnea şi toleranţa PSD-ului la corupţie, dar şi despre ideea mărcii colective Delta Vie, precum și despre neregulile la antisepticele din spitalele românești.
Moise Guran titrează “Ce ar mai fi pesedeul fără corupți? Dar România ce ar fi?” şi schiţează un răspuns: “Problema noastră, a tuturor, este că acest partid rămâne reprezentativ pentru România din cauza faptului că noi, ca societate, am devenit toleranţi la corupţie, iar aranjamentele politice de tipul celor pentru care a fost condamnat Dragnea sunt receptate ca fiind neimportante, minore. Şi cum ar putea fi considerată altfel de către populaţie plimbarea cu urna pe la votanţi sau plimbarea votanţilor cu autocarul la urnă, când au existat informaţii credibile privind funcţionarea autocarelor electorale inclusiv la alegerile din Consiliul Superior al Magistraturii. Că, ce să vezi, nici la nivelul unor elite sociale şi intelectuale, aşa cum sunt magistraţii, partea asta cu democraţia nu ţine de principii, cât ţine de oportunităţi.
Aşa că haideţi să ne reanalizăm cu toţii ca societate. Nici Dragnea, nici PSD-ul, nici chiar condamnarea uşoară pe care acesta a primit-o acesta de la Înalta Curte nu sunt cauzele coruperii societăţii noastre. Pervertirea gravă a unor valori, lipsa unor lideri şi a unor modele credibile şi curate, ba chiar şi absenţa unor perspective de curăţare morală a societăţii… acestea sunt cauzele reale ale corupţiei”.
Cătălin Tolontan scrie, pe blogul său, despre modul în care instituțiile statului intervin atunci când descoperă nereguli la produsele dezinfectante folosite în spitale.
„Ce fac autoritățile când sesizează că un antiseptic nu e în regulă? Direcția de Sănătate Publică Arad a notificat în 2013 șefii săi de la București, adică DSP și Inspecția Sanitară, că „POLYODINE SCRUB are neconformități”. Ce face Inspecția Sanitară cu care tocmai am vorbit? Inspecția răspunde în Raportul de activitate al DSP București pe 2013: „neconformități constatate la produsul biocid POLYODINE SCRUB produs de SC Hexi Pharma Co SRL. Având în vedere că nu s-a putut contacta niciun reprezentant al societății s-a înaintat adresa către Oficiul Registrului Comerțului pentru obținerea informațiilor privind punctul de lucru al firmei în vederea aplicării măsurilor care se impun”. 176 de contractecu spitalele Ministerului Sănătății a semnat Hexi Pharma în 2012-2013, cînd Ministerul Sănătății nu știa de unde să ia firma. Nu au găsit „niciun reprezentant al societății” și au trimis o hârtie către Registrul Comerțului! E mișto să fii genul de stat care să nu clipești nici cînd spui cele mai ridicole chestii. Tu, stat, te trezești cu un antiseptic care se folosește „pentru dezinfectarea chirurgicală a mâinilor personalului medical și spălarea tegumentelor pacienților” și care are o problemă. […]
Treaba cu autoritățile e plictisitoare, dar palpitant e ce s-a întâmplat cu POLYODINE.Că dacă producătorul a dispărut în ditamai hala, de nu l-a găsit ministerul care îi plătea milioane de euro pe an, dezinfectantul săracu’ nu se lasă! POLYODINE, nu SCRUB, dar un produs fix din aceeași gamă, reapare în Raportul din 2014 al DSP, tot la „neconformități”. „Produsul POLYODINE, fabricat de Hexi Pharma – aria de aplicație nu corespunde în totalitate cu cele din avizul sanitar, în avizul sanitar nu este menționată «dezinfecția plăgilor, arsurilor, escarelor, leziunilor dermatologice»„. L-au ars pe producător cu măsura clasică: „Produsul a fost etichetat”. Au făcut și un control al produsului în laborator? Nu. Lasă că fac alții controlul produselor. În laboratorul de casă”, scrie Tolontan.
”Vă spunem și ce neconformitate avea POLYODINE SCRUB, că neoficial am aflat. Era problema de concentrație, bine-cunoscuta problemă: una scrie pe eticheta produsului și alta pe avizul de punere pe piață. Dar asta, tu, ca stat, nu mai scrii în raport. Sună mai bine pentru public să-i zici „neconformitate” decât să vorbești despre „concentrație mai mică”. Și ce face Inspecția de Sănătate din București în fața semnalului de la Arad?Zice că nu poate să-l găsească pe producător. Care producător era cel mai mare din România!”, se mai arată pe blog.
Cristian China Birta scrie despre “ideea mărcii colective Delta Vie”: “Pentru prima oară de la desemnarea Deltei Dunării în 1991 ca rezervație UNESCO a biosferei, prima destinație ecoturistică din Delta Dunării care reunește comunitățile locale cuprinse în proiectul Crișan + Caraorman + Mila 23: Ecoturism pentru viitor, va avea un logo ce va fi transpus într-o marcă. Creat pentru a proiecta o imagine de marketing coerentă și unitară, logo-ul realizat de artistul grafic Ruxandra Călăraș a fost inspirat de observații asupra naturii și patrimoniului local, pe baza un studiu de marketing și a discuțiilor organizate de Asociația „Ivan Patzaichin-Mila 23” în comunitățile locale din destinație”.
„Multe personaje cunoscute ar fi trebuit interpretate inițial de alți actori. De pildă, la 73 de ani, Frank Sinatra îl putea juca pe John McClane din “Die Hard”, scrie Adrian Georgescu, pe blogul său.
„Probabil nu vă vine să credeți, pentru că Sinatra avea 73 de ani la momentul acela, dar există o explicație. Cartea după care a fost scris scenariul lui “Die Hard” era urmarea alteia, intitulată “The Detective”. Aceasta fusese ecranizată în 1968, iar în filmul “The Detective” jucase Frank. Exista o cauză contractuală ca, în cazul în care urma să se facă o continuare, Sinatra să fie prima opțiune pentru a-l interpreta pe John McClane. Continuarea s-a făcut, dar peste douăzeci de ani, totuși producătorii au fost obligați e contract să-i ofere rolul mai întâi bătrânului Frank. Acesta a refuzat, iar următorul pe listă a fost Schwarzenegger, care a declinat și el oferta. Și Richard Gere a fost în “cărți”, dar până la urmă a fost “titularizat” Bruce Willis”.
