Blogurile de vineri scriu despre cazul lui Sebastian Ghiţă, dar şi despre dezvăluirile fostului şef ANAF.
Sub titlul “Imperativele lui Che GueGhiţă”, Moise Guran scrie despre faptul că “umblă un zvon că la votul pentru arestarea lui Sebastian Ghiţă, un număr de deputaţi ar fi fost şantajaţi să voteze împotriva cererii DNA. După ce DNA Ploieşti i-a pus o cauţiune de 13 milioane de euro, unul dintre reporterii care îl aşteptau pe Ghiţă la ieşire chiar l-a întrebat pe acesta dacă ştie ca unul dintre colegii săi să fi făcut o plângere în acest sens. Distrat, afaceristul s-a prevalat de faptul că i-a interzis procurorul să vorbească cu presa. Pentru următorul minut, haideţi totuşi să ne imaginăm că această informaţie, ce aşteaptă deocamdată confirmarea, ar fi adevărată”.
Jurnalistul crede că “s-au petrecut oricum mai multe lucruri ciudate la acel vot şi nu m-ar mira deloc ca o parte a aleşilor să fi avut unele presiuni. Dacă DNA-ul stabileşte acest lucru poate cere apoi anularea votului… Dar nu despre libertatea lui Ghiţă îmi fac eu probleme, căci el are numai în Elveţia 18 milioane de euro, iar potrivit declaraţiei de avere, doar în cash şi în creanţe, deci fără proprietăţi, averea deputatului este de 130 de milioane de euro. Adevărata întrebare este în ce măsură toate legile votate de actualul Parlament mai pot fi considerate valide, atâta timp cât există parlamentari care pot fi şantajaţi. Știţi, şantajul presupune deţinerea unor informaţii confidenţiale, deputatul Ghiţă este în continuare în comisia de control a SRI. Acuma, nu-mi mai este deloc clar cine pe cine controlează şi mai ales dacă controlul ăsta funcţionează şi într-un sens şi în celălalt”.
Zoso titrează sec “Domnu’ Gelu Diaconu, mai minte lumea, dar…” şi scrie că “Gelu Diaconu, fostul șef al ANAF și tatăl directorului UBER România, scrie pe blog despre greutățile întâmpinate ca șef al ANAF: Fiecare jurnalist contactat informal de echipa mea și chiar de mine pentru a obține sprijinul în devoalarea acestei frății s-a eschivat, invocând cam același argument: ‘Oamenii aceștia din consultanță și din business plătesc bani grei pentru publicitate. În plus, noi nu putem sprijini ANAF în niciun demers, întrucât, pe lângă banii din reclamă, am pierde din cititori. O fi adevărat ce spuneți, însă și noi suntem un business ca orice alt business. Click-urile le obținem când criticăm ANAF, nu când o sprijinim. Nu numai că nu am fost sprijinit de presă, dar am fost atacat zilnic pe subiecte pur și simplu elucubrante: legături cu mafia rusă/ucrainiană, conturi off-shore, omul lui Ponta, Oprea, Coldea, etc’. Ce să înțelegi altceva decât că avem un câine de pază al democrației cam sensibil la transferurile bancare sau pe sub masă?”.
Cristian China Birta scrie despre “Diferența dintre o viață trăită mai frumos și una trăită pe automat” şi explică “Când eram copil (ehe, ce vremuri…), eram fascinat de puterea forței din Star Wars. Cavalerii Jedi mi se păreau ceva incredibil și, cu mintea mea de atunci, chiar credeam că ei există, undeva, într-o galaxie îndepărtată 🙂 De fapt, ca să o zic direct, și acum cred că există. Doar că nu sunt într-o galaxie îndepăratată, ci aici, printre noi. După umila mea părere (mă alint, firește :D) această putere a forței este – știu acum – dorința din noi, acea dorință de a face lucruri bune pentru noi și pentru ceilalți. Căci, dragii mei, cred că fiecare dintre noi avem această putere. Doar că, asemenea unor cavaleri Jedi pe la începuturi, puțini dintre noi avem încredere în această forță și și mai puțini dintre noi știm să o activăm”.
