Bloggerii scriu, joi, despre elementele care trebuie luate în seamă la achiziția unei locuințe, despre cum va arata casa noastră în 2065, despre decesul fostului arbitru FIFA Nicolae Rainea, dar și despre munca depusă de jurnaliști și cele 100 de zile de activitate ale lui Iohannis.
Zoso.ro prezintă, pe blogul său, argumentele pentru achiziționarea unei locuințe. El vorbește, deopotrivă, despre case și apartamente. În viziunea bloggerului, casa are potențial, întrucât poate fi mansardată și alungită, însă apartamentul e fix. ”Apartamentul e la 4 din 4 într-o zonă liniștită, casa e aproape de centru într-o zonă liniștită. Casa e testată ca și interior și exterior, apartamentul e un pic dubios în materie de finisaje și țevăraie. Apartamentul are o baie în plus, casa e mai bine compartimentată (none of that fake wall bullshit, them walls are brick and thick, son). Ambele au nevoie de investiții moderate, ambele sunt la prețuri bune. Casa are pod și beci, apartamentul are o priveliște către niște spatii verzi unde nu se construiește nimic”, scrie bloggerul.
De pe blogul victorkapra.ro aflăm cum va arăta locuința noastră în 2065. Astfel, locuința de peste 50 de ani îi va recunoaște pe membrii familiei, le va ști preferințele și le va afișa pe ferestrele digitale mesaje personalizate. Cu acoperiș transparent care să capteze energia solară. Aceasta casă va avea, de asemenea, pereți care se pot muta după dorință, reconfigurând interiorul. Conceptul de locuință este imaginat de gigantul producător de materiale de construcții Saint Gobain, una dintre cele mai mari și mai vechi companii din lume, prezentă în 64 de țări, inclusiv în România. Previziunile Saint Gobain sunt credibile, pentru că acest grup a fost înființat acum 350 de ani, în 1665, în Franța, de către regele Ludovic al XIV-lea; Saint Gobain a pornit ca manufactură de oglinzi și a transformat de atunci enorm locuințele noastre – mai ales prin sticla pentru pereți și ferestre, devenită din produs de lux produs de masă, sticlă care a permis intrarea luminii și reconfigurarea spațiilor.
Moise Guran, scrie, pe blogul personal, despre cele 100 de zile de mandat ale președintelui Klaus Iohannis. Jurnalistul recunoaște că se numără printre românii care l-au votat pe Klaus Iohannis în al doilea tur de scrutin. El a spus, după alegeri, că primul lucru pe care trebuie să-l facă preşedintele Klaus Iohannis este să nu repete greşeala făcută de Traian Băsescu, care, din cauza partizanatului său politic pe faţă, n-a mai putut fi un liant între stat şi societate. ”Văd că din asta, domnul Iohannis a înţeles doar partea cu să NU facă… De acord, printr-o absenţa cât mai profundă din spaţiul public, Iohannis e altfel decât Traian Băsescu, dar asta nu-l face un liant, şi nici mediator nu-l face. E doar absent”, scrie Guran. El menționează și despre nevoia de dezbatere publică pe câteva proiecte uriaşe care lipsesc cu desăvârşire, lucru pe care președintele Iohannis nu l-a făcut până în acest moment.
Cătălin Tolontan a scris, pe blogul personal, un articol în memoria fostului arbitru FIFA Nicolae Rainea, care a decedat miercuri. Bloggerul susține că arbitrajul e o profesie care te face să capeți reflexe de judecător. ”Nu vrei să fii Dumnezeu, dar viața te pune pe tabla vieții altora și te comporți ca atare. Nici nu e timp de îndoieli. Vezi, fluieri și mergi înainte. Nicolae Rainea era un pic altfel”, afirmă Tolontan. El susține că Nicolae Rainea reușea să fie altfel. Deși era orgolios și sigur pe el, avea, totuși, mai multă răbdare pentru punctul de vedere al celuilalt. ”Rainea a fost, fără discuție, cel mai mare arbitru român al tuturor timpurilor. Singur are patru turnee finale de ”Mondiale” și ”Europene” (1974, 1978, 1980, 1982), atît cît adună împreună Costel Rădulescu (1930), Andrei Rădulescu (1970) și Ioan Igna (1986, 1988), singurii români prezenți la acest nivel al fotbalului global”, scrie jurnalistul.
Adelin Petroșor a scris, pe blogul său, despre munca depusă în presa românească. ”Oricât de multe păcate ar avea presa (și chiar are), e ușor imoral să speli pe jos cu cei care duc greul în orice redacție, aleargă toată ziua pe teren pentru niște salarii modeste, în timp ce tu zaci prin studiouri și-ți schimbi rapid părerea în funcție de cine dă mai mult”, apreciază jurnalistul.
