De pe blogurile de luni, aflăm părerea lui Moise Guran despre despre implicarea unei mari puteri într-un conflict care nu are legătură cu granițele ei, dar şi despre experienţa lui Adelin Petrişor, care a fost profesor pentru o zi în comuna Budila, aflată la aproximativ 18 kmilometri de Brașov.
Pe blogul lui Adelin Petrişor citim despre ziua în care jurnalistul a fost profesor în comuna Budila, aflată la aproximativ 18 kmilometri de Brașov.” Programul <<Ajută un copil să meargă la gradiniță>> aproape că a făcut minuni. În Budila sunt 295 de copii cu vârste între 3 și 5 ani. 210 sunt înscriși la grădiniță. Mulți dintre ei trăiesc în casele sărăcăcioase de chirpici de la marginea localității și vin zilnic la grădiniță sau la școală doar pentru că o mână de voluntari, asistenți sociali și educatori se luptă pentru asta. Așa se face că în Budila poți vedea copii care vin la primărie și scriu diverse cereri în numele părinților analfabeți. Da, pentru acești micuți școala este singura șansă de a fugi din mizeria în care s-au născut”, a scris Petrişor, care le-a citit povești copiilor, i-a învățat să facă avioane de hârtie și i-a fotografiat.
Pe blogul biziday.ro, citim ce crede Moise Guran despre implicarea unei mari puteri într-un conflict care nu are legătură cu granițele ei. „Nici SUA, nici Rusia nu duc războaie de cucerire în zilele noastre, nici în Irak, nici în Siria, ba chiar nici în Transnistria sau în Iugoslavia. Tactica este una de destabilizare a unei zone mai mult sau mai puțin coerente, marea putere câștigând apoi, exact prin propria-i coerență, poziții sau interese din zona destabilizată. Și dacă, de exemplu, Crimeea poate fi considerată o zonă de graniță pe care rușii au cucerit-o, invazia Irakului și părăsirea lui prematură de către americani l-a transformat într-o zona incoerentă politic, o zonă tampon prin care Statele Unite au sperat să poată ține balansul între puterile învecinate acesteia”, a scris Guran.
