Scandalul dezinfectanților se extinde spre medicamentele folosite mai ales în spitale, medicamente care, din păcate, nu au au și nu au avut niciodată efect.
Jurnalistul Cătălin Tolontan vorbește pe blog despre drama unei familii care și-a pierdut copilul. “În nopțile petrecute împreună pe culoarele spitalului, medic, mamă și tată, doctorul Cîrstoveanu le-a mărturisit pentru prima oară felul în care anumite medicamente, fără efect, sunt puse pe listă de către Ministerul Sănătății. Și medicamentele fără efect rămân pe lista impusă, în timp ce medicii fac tot felul de strădanii ca să le aducă, din străinătate, pe cele care funcționează”, scrie Tolontan.
Dar în replică la mărturisile doctorului Cîrstoveanu, Dragoș Damian, directorul general al fabricii Terapia Cluj, susține că o serie de medici sunt sponsorizați de anumite companii producătoare de medicamente.
Jurnalistul Moise Guran susține, pe blog, că “schimbarea Parlamentului și a întregii clase politice devine o urgență medicală”.
“Acum am sentimentul că războiul împotriva corupției este pierdut, că ne îndreptăm agale ca niște somnambuli spre o prăpastie în care vom cădea. Dar, îmi spun tot eu, poate că nu vom muri, poate ca nație, cine știe cum, printr-o minune, o uriașă involuție ne va asigura apoi o evoluție pozitivă, un viitor mai bun, căci nimic nu devoalează mai bine monstruozitățile decât un dezastru și nimic nu activează eroii din oamenii obișnuiți decât o situație de criză extremă”, spune Moise Guran.
Vedeta de televiziune Cabral scrie pe blog despre o piesă nouă, intitulată Memories Now, a trupei Vama.
“Mă bucur că leneșii s-au organizat și-au scos piesă nouă. Da, știu, e treabă multă de făcut… Piesă în engleză, english language și english sound. Curge foarte mișto, te face să visezi și să-ți aduci aminte de momente frumoase, de veri și ierni, de oameni și zâmbete… mie-mi place. Mult”, scrie Cabral.
Moise Guran scrie, pe blogul său, că oamenii trebuie să iasă în stradă,la proteste pașnice, pentru schimbarea clasei politice: ”Ca jurnalist, fac un apel la societatea civilă (dacă mai există, dacă nu o fi cumva plecată la Berlin sau dacă nu o fi prea ocupată cu sprijinirea unui candidat independent) să se implice în organizarea unor astfel de proteste, pașnice, civilizate, care să aducă în stradă cât mai mulți cetățeni serioși, plătitori de taxe, de CASS, oameni cu copii, sau fără, dar oameni interesați de însănătoșirea la propriu și la figurat a acestei societăți aflată în moarte clinică”.
