Pe blogurile de joi, citim despre criza imigranților din perspectiva lui Tudor Chirilă, finala dintre Simona Halep și Serena Williams. dar și despre importanța hidratării.
Pe blogul tolo.ro, citim despre analizele de doping cerute de către oameni după finala dintre Simona Halep și Serena Williams. Totuși, jurnalistul oferă o altă explicație pentru modul în care arată sportivii. Medicul Ioan Drăgan i-a spus ”cîteva lucruri concrete, „doar așa, pentru tine”, dar mă roagă să nu le scriu, ci doar să le înțeleg. Apoi, deschide sipetul unui argument care mă ia prin surprindere. „Știu că toți vorbim despre dopaj și suspectăm asta. Dar gîndiți-vă cum a evoluat și omul obișnuit, nu doar campionul! Cu cît a crescut speranța de viață și cît efort fizic poate face azi un om normal. Organismul uman se modifică, se îmbunătățește! E și asta o explicație pentru creșterea performanței”. ”S-a ajuns pînă acolo încît sportivii de performanță au „pașapoarte medicale digitale”, unde nu e nevoie să găsești substanțe interzise, ci doar variații bruște ale sîngelui ca să se aprindă beculețele roșii de pe panoul de control. Fiecare e cu întrebările sale și toate sînt justificate. Au trecut cîteva zile de la finală și, auzind încă tăria schimburilor de lovituri între cele două sportive transpirate pînă la ultima celulă, mă gîndesc la vechea vorbă a lui Hagi: „Eu sînt muncă!””, comentează Tolontan.
Pe blogul cristianchinabirta.ro, aflăm de ce este foarte importantă hidratarea. ”În medie, un adult conține (nu am găsit altă rimă) cam 60% apă. Dap, corpul ăsta care pare numai mușchi (ehe, aspirațională treaba asta ), oase, organe, piele și alte cele, conține 60% apă. Ceea ce mi se pare, dacă stăm să o gândim la rece, ceva uluitor. Care ne arată, din nou, cât de importantă este apa pentru noi, ca oameni. Aproape am putea spune (ca să o băgăm pe metafore) noi suntem apă și apa este în noi”, spune bloggerul.
Tudor Chirilă scrie că Europa privește detașat refugiații, din spatele laptopurilor fără a face o conexiune reală cu ei. ”Un bărbat ține în brațe un copil în fața unui gard de sârmă ghimpată. Nu este singur, alți bărbați, femei, copii formează un grup de câteva zeci de persoane. Bărbatul ăsta, însă, are o corporalitate aparte. Parcă tremură, între momentele în care își mai saltă băiețelul ca să prindă o poziție mai comodă. Un tată pirpiriu. Obosit. Speriat. Și slab sau slăbit. Și ochii de vulpe surprinsă în bătaia farurilor caută iscoditori o soluție. Dincolo de gard sunt grănicerii bulgari. Sau macedoneni. Sau unguri. Sunt grănicerii. Și bărbatul ăsta care-și saltă copilul din ce în ce mai greu știe că n-are multe soluții. Dacă ar fi fost singur s-ar fi descurcat. Un salt disperat peste gard, un umăr în grămada care forțează intrarea în Europa. Noi privim la laptop. Și distribuim. Apoi schimbăm ferestrele și ne vedem de viață. Și avem probleme. Și problemele noastre sunt cele mai mari chiar dacă nu ne ținem copiii în brațe lângă garduri de sârmă ghimpată sau grăniceri cu chipuri de cauciuc. Avem probleme în universurile noastre mici. Suntem nefericiți că nu iubim cât am putea, nu găsim slujba ideală, salariul corect, înțelegere colegială, empatie. Lipsește empatia în România.”, scrie cântărețul.
