Blogurile de miercuri abordează vulnerabilităţile Europei în faţa atentatelor teroriste, dar şi profilurile autorilor atacurilor de la Bruxelles.
Moise Guran constată că sentimentul general după atentatele de Bruxelles este cel al neputinţei în faţa inevitabilului: “Să fim sinceri, toţi ştiam că se va întâmpla din nou. Și când zic toți, mă refer la toți din Europa. De asemenea, probabil că toţi simţim că este greu de crezut că nu vor mai fi şi alte atentate, că am intrat într-un ciclu despre care nici nu ştim cum s-ar putea termina”.
În context, cheia problemei este “întrebarea – de ce autorităţile europene sunt neputincioase, de ce sofisticatele servicii secrete nu află la timp, cum este posibil ca, o dată la câteva luni, să se desfăşoare astfel de evenimente ce presupun coordonare, planificare şi o execuţie cvasi-militară, iar sateliţii americani sau spionii europeni să nu mai poată face decât acţiuni de căutare a autorilor după ce astfel evenimente tragice au loc”.
Adelin Petrişor analizează profilul celor trei suspecţi ai atentatelor prezentaţi de presa belgiană într-o captură de pe camerele de securitate. “Loviturile din capitala Europei nu sunt încropite, nu sunt organizate de azi pe mâine. Pentru o astfel de operațiune teroriștii au nevoie de bani, oameni pregătiți și mai ales timp. Da, Belgia plătește acum prețul unor politici publice îndoielnice” – constată jurnalistul.
El crede că “politicienii nu au făcut nimic pentru a integra zecile de mii de imigranți veniți din Africa și din Orientul Mijlociu. Au preferat să-i lase sa se zbată-n sărăcie, să acumuleze frustrări. Așa au apărut zone precum Molenbeek, district în care serviciile de securitate calcă rar și cu teamă. Normal că aici imigranții radicalizați și-au văzut nestingheriți de treabă…Grupările teroriste au deci de unde să aleagă. Belgia este una dintre țările cu cei mai mulți cetățeni combatanți în Irak sau Siria. În aceste condiții, mă tem că vom mai avea atacuri teroriste”.
Cătălin Tolontan încearcă să surprindă câteva imagini din lumea liberă: “ca europeni putem polemiza ireverențios, dar fără să ne urîm. Putem să ne apărăm drepturile fără să ne izolăm. Dar, mai presus de orice, prețuim libertatea”. El scrie despre exemplul unui sportiv musulman, Sulley Muniru.
“Steaua a cîștigat cu 3-1. Își ia covorașul, se îndreaptă cu fața spre Mecca, îngenunchează și își începe rugăciunea. Zeci de oameni privesc scena. Stadionul din Ovidiu e undeva în cîmp, în afara localității. Aici joacă Viitorul, echipa lui Hagi. Aici, sub pămîntul crăpat al Dobrogei, dogoresc focurile Asiei, cum scria deunăzi Răzvan Boanchiș. Aici se întretaie Occidentul și Orientul și aici se roagă, netulburat, ghanezul Muniru. Un tînăr de 24 de ani e liber să-și invoce Profetul. Însoțiți de murmurul salat-ului musulman, spectatorii zîmbesc și trec mai departe, vorbind despre fotbal și despre ale lor. „N-a fost penalty la Stanciu…”.
Zoso.ro oferă câteva argumente de ce “TVR trebuie arsă din temelii”. “Ce se întâmplă: TVR e o vacă de muls. Nimeni nu se duce acolo să facă treabă, toți se duc să facă o emisiune pe care nu o vede nimeni, dar care costă de trei ori mai mult decât ar costa la o televiziune atentă la costuri. Şi va continua să fie vacă de muls până când nu vor numi un manager la conducere, care va tăia în carne vie toată risipa și mizeria de acolo și va reduce din pierderile de 770 milioane lei”.
Concluzia? “Pentru că TVR n-a fost condusă niciodată de un administrator, ci doar de vedete, ba pe comandă politică, ba pe jefuit. Și, ca și în cazul belgianului de la Tarom, oricine va veni va avea de înfruntat mafia locală, care nu se va da bătută prea ușor. De aceea e mai ușor să fie închisă sau arsă”.
Cristian China Birta aminteşte că 22 martie 1926 este data la care s-a născut Federația Română de Box. Şi, după 90 de ani, “boxul, sau nobila artă, reprezintă unul din cele mai vechi sporturi pe eșichier olimpic și nu numai. Izvorât din luptă fizică, prin utilizarea pumnilor, pugilatul s-a dezvoltat natural și, apoi, s-a cizelat prin regulamente, tehnici și tactici, pentru a căpăta clar formula competițională adecvată”.
