În ziarele de vineri, citim despre Consiliul JAI unde se va vota pentru sau împotriva planului Juncker privind cotele obligatorii de refugiați, și despre fenomenul plagiatului și cum poate fi stopat. În continuare, aflăm care sunt cele mai mari fabrici din România și ce riscuri planează asupra Bucureștiului.
În Adevărul, aflăm ce șanse are ca opoziția lui Klaus Iohannis cu privire la cota obligatorie de imigranți care îi revine României să fie luată în considerare. Comisia Europeană a stabiliat că României îi revin 6.351 de imigranți, în condițiile în care șeful statului afirma cu câteva zile în urmă că țara noastră are capacitatea maximă de a susține 1785 de refugiați. La prima vedere, pare că România se opune deciziei liderilor europeni, ceea ce înseamnă că va vota împotrivă la Consiliul JAI. Însă votul României contează puţin spre deloc, pentru că deciziile în Consiliul JAI se adoptă cu o majoritate calificată (vot favorabil din partea a 55 % din statele membre, care să însumeze minimum 65% din populaţia Uniunii). Iar în acest moment, în afara României, mai există numai o mână de ţări care se opun cotelor obligatorii. „Cehia, Slovacia, Polonia şi Cipru nu acceptă planul Juncker. Deocamdată. Cred că o vor face tacit, sub presiune germană. Dar nu e sigur, fiecare zi şi fiecare mie de refugiaţi pot schimba atmosfera în Germania“, este de părere europarlamentarul PNL Traian Ungureanu.
Gândul scrie despre cum trebuie combătut fenomenul plagiatului în lucrările de doctorat. Academicianul Solomon Marcus, în vârstă de 90 de ani, este printre primii români care şi-au obţinut titlul de doctor, în cazul său, în matematică. Profesorul Marcus l-a avut ca îndrumător de doctorat pe academicianul şi matematicianul Miron Nicolescu. „Chestiunea e cu totul alta. Ceea ce trebuia făcut, şi eu am propus asta de multă vreme, trebuiau reconsiderate toate tezele de doctorat, toate titlurile de doctor acordate în ultimii 15 ani, 20 de ani, şi văzut care merita într-adevăr şi care nu. Pentru că problema principală nu e plagiatul, problema principală este că au fost acordate titluri de doctor la o serie de lucrări care nu îndeplineau condiţia de calitate. Chiar dacă nu erau plagiate, erau compilaţii, şi tot acolo ajungem. Deci problema era acesta: că nu s-a respectat criteriul calităţii în acordarea titlului de doctor”, consideră Solomon Marcus.
În Evenimentul Zilei, citim despre copiii de la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrica Timişoara (CRRNT). Copii au fost abandonați la naștere din cauza dizabilităților de care suferă.” Viaţa copiilor de la Centru se scurge între scutecul de unică folosinţa schimbat dimineaţa, micul dejun cu biberonul şi diverse activitaţi. La ore fixe primesc medicamente şi sunt schimbaţi. În timpul „liber” stau pe lângă pereţi şi se clatină. Au posturi diforme şi priviri sfredelitoare. Poate ca aţa arata copiii care nu au cunoscut iubirea materna. „Aproximativ 10 dintre ei mai sunt vizitați, cam o data pe an, și unii o data la cinci ani”, spune Ramona Suciu”. În cladirea din centrul Timişoarei traiesc 36 de copii. Au între doi şi 18 ani. Ca dezvoltare intelectuala, cele mai fericite cazuri ating vârsta de 8 – 9 ani.
Ziarul Financiar arată topul celor mai mari fabrici din România. Fabricile antreprenorilor români au poziţii de forţă în industria alimentară şi în producţia de mobilă. Automobile Dacia (automotive), Rompetrol Rafinare (petrol), Petrotel Lukoil (petrol), Ford (auto) şi ArcelorMittal sunt cele mai mari companii din industria prelucrătoare din România în 2014, potrivit datelor de la Registrul Comerţului. Alte cinci fabrici din industria componentelor auto (trei fabrici Continental, una Michelin şi una Autoliv) completează topul celor mai mari zece companii din industria prelucrătoare. ”Automobile Dacia a constituit o locomotivă de tracţiune pentru industria auto românească (…). Pentru a ajunge aici, a fost nevoie să apeleze la colaboratori şi astfel s-a dezvoltat industria producătoare de componente auto, care furnizează produse atât pentru Dacia, cât şi pentru export“, a explicat Constantin Stroe, membru în consiliul de administraţie al Automobile Dacia.
Capital scrie cine sunt primii zece traderi pe piața cerealelor. Primii zece traderi de cereale au avut afaceri de 3 miliarde euro, anul trecut, după ce au tranzacţionat 20% din valoarea producţiei totale. România a înregistrat, în 2014, o producţie record de cereale, de 21,6 milioane de tone, care a avut o valoarea totală de la 15,5 miliarde de euro. Astfel, ţara noastră s-a aflat pe locul al optulea în clasamentul producătorilor de cereale din Uniunea Europeană, potrivit Eurostat. Cea mai importantă companie care comercializează cereale este Cargill. Firma americană a obţinut o cifră de afaceri de 2,3 miliarde de lei, dar a înregistrat o pierdere de 89 de milioane de lei. Un alt trader important este ADM Romania, care a ajuns la afaceri de 2,3 miliarde de lei şi la un profit de 51 de milioane de lei.
Wall Street scrie care sunt cele mai importante cinci riscuri care planează asupra Bucureștiului. Cutremurul reprezintă principalul risc care amenință economia Bucureștiului în următorii 10 ani si ar genera pierderi potențiale de 4,33 miliarde dolari. Pe locul doi se află prăbușirea pieței de capital care ar duce la pierderi de 3,56 miliarde de dolari, în timp ce următorul risc pe listă este izbucnirea unei pandemii care ar provoca daune de 2,01 miliarde de dolari.
În Pro Sport, citim povestea lui Azdren Lullaku, de la Gaz Metan, care a fost nevoit să plece cu toată familia din Kosovo în Italia în 1999. Înainte de a ajunge fotbalist, Azdren Lullaku a fost refugiat. “E o problemă delicată, pentru că nu ştii ce fel de oameni îţi intră în ţară, dar lumea clar trebuie ajutată. După ce se face un control, oamenii ar trebui ajutaţi. Eu ştiu ce simt. Când văd imaginile la televizor, îmi amintesc de acele momente. Oamenii fug pentru că nu au încotro”, a spus Lullaku. Avea 12 ani când a început în Kosovo războiul care avea să-i schimbe radical viaţa. Mama sa l-a luat pe el şi pe fratele său şi a decis să fugă. “Când au început bombardamentele în oraşul nostru era 4 dimineaţa. Aveam în gând doar să fugim. N-am apucat să luăm nimic. Nu ai timp să te gândeşti la nimic. Casa noastră a fost bombardată şi a ars cu totul”, și-a amintit fotbalistul.
