Antrenor: Jorge Sampaoli, 54 de ani, Argentina
Jucători cheie: Alexis Sanchez (FC Barcelona), Arturo Vidal (Juventus), Eduardo Vargas (FC Valencia), Mauricio Isla (Cagliari)
Lot CM 2014
Portari: Claudio Bravo (Real Sociedad), Johnny Herrera (Universidad de Chile), Cristopher Toselli (Universidad Catolica);
Fundaşi: Gary Medel (Cardiff City), Jose Rojas (Universidad de Chile), Eugenio Mena (Santos), Gonzalo Jara (Nottingham Forest);
Mijlocaşi: Arturo Vidal (Juventus Torino), Mauricio Isla (Juventus Torino), Marcelo Diaz (FC Basel), Francisco Silva (Osasuna Pamplona), Felipe Gutierrez (Twente Enschede), Pedro Fuenzalida (Colo Colo), Carlos Carmona (Atalanta Bergamo), Jean Beausejour (Wigan Athletic), Charles Aranguiz (Internacional Porto Alegre), Miikko Albornoz (Malmo FF);
Atacanţi: Alexis Sanchez (FC Barcelona), Eduardo Vargas (FC Valencia), Jorge Valdivia (Palmeiras), Mauricio Pinilla (Cagliari), Esteban Paredes (Colo Colo), Fabian Orellana (Celta Vigo).
Palmares (8 ediții CM): ultima participare – CM 2010 (optimi); CM 1962 Chile (locul 3); Cupa Americii – 1955, 1956, 1979, 1987 (finalistă);
Foști jucători: Elias Figueroa (n. 1946), Ivan Zamorano (n. 1967), Marcelo Salas (n. 1974), Leonel Sanchez (n. 1936)
Primul meci internațional: Argentina – Chile 3-1 (27 mai 1910)
Mondialul care a pus Chile pe harta fotbalului
Chile este una dintre țările care au contribuit masiv la dezvoltarea fotbalului în America de Sud, fiind unul dintre cei patru membri fondatori ai CONMEBOL (forul fotbalistic sud-american, similar cu UEFA), în timp ce federația de fotbal din Chile este a doua ca vechime pe acest continent. Cu toate acestea rezultatele fotbalistice din această țară s-au lăsat așteptate, cel puțin la începuturi.
Participantă la prima Cupă Mondială, din 1930, Chile a mai prins un turneu final doar în 1950, când nu trecea de faza grupelor. Fără să fi avut rezultate spectaculoase, dar o țară mereu implicată în competițiile fotbalistice și în acțiunile FIFA, Chile a reușit să câștige găzduirea Cupei Mondiale din 1962, în defavoarea Argentinei. Cum la celelalte două ediții nu s-a calificat la turneul final, de această dată Chile reușea să participe la cel de-al treilea Mondial al său, de această dată din postura de țară gazdă.
Leonel Sanchez era unul dintre jucătorii în care gazdele își puneau speranțele, reușind la acest Mondial nu mai puțin de 4 goluri, din cele 10, marcate de Chile, la egalitate cu mult mai celebrul Garrincha, campion mondial cu Brazilia. Faza grupelor a început bine pentru Chile, echipa reușind să învingă Elveția cu 3-1, două dintre goluri fiind date chiar de Sanchez. În meciul următor au învins Italia, cu 2-0, și astfel urcau pe primul loc în grupă. Totuși ultimul meci nu a prins gazdele într-o zi prea bună, iar Chile a pierdut cu Germania de Vest, scor 2-0 și termina pe locul doi în grupă, ceea ce i-a permis pentru prima dată accesul la fazele superioare.
Chile a lovit din nou, reputând o victorie de proporții, în sferturi, împotriva URSS, meci câștigat cu 2-1, scorul fiind stabilit în primele 30 de minute ale partidei. Sanchez reușea al treilea gol al său și se apropia deja de golgheterul turneului, maghiarul Albert (4 goluri).
Semifinalele le-au adus față în față chiar pe cele două echipe considerate favorite la titlu, Chile și Brazilia. Meciul a început bine pentru campioana en-titre, care până în minutul 32 avea deja 2-0, după o dublă a lui Garrincha. Chile reducea din diferență până la pauză, intrând la vestiare cu speranța că încă mai pot întoarce soarta meciului. Repriza a doua a început un nou gol al brazilienilor, însă rezistența chiliană a continuat, iar Sanchez a redus din nou din diferență printr-un penalti. A urmat mai bine de un sfert de oră de fotbal intens la ambele porți, dar Chile nu a mai putut face nimic pentru a-și salva soarta. Vava închidea scorul în minutul 78, reușind astfel dubla. Chile pierdea cu 4-2, fiind singura echipă care înscria mai mult de un gol Braziliei la acel turneu. În același timp a fost și singura echipă care a primit mai mult de 3 goluri de la Brazilia. În ultimul act brazilienii învingeau Cehoslovacia, scor 3-1 și deveneau pentru a doua oară consecutiv campioni mondiali.
Mondialul din 1962 a fost cel mai bun din istoria naționalei din Chile. Performanțele echipei lui Sanchez au mai alinat suferințele poporului chilian care cu doar doi ani înaintea turneului final suferise cel mai puternic cutremur din istorie, “Valdivia”, de 9,5 grade pe scara Richter. Au fost zeci de mii de victime, iar organizarea Cupei Mondiale a fost pusă în pericol, având în vedere că multe stadioane de fotbal au fost afectate. Turneul s-a desfășurat în cele din urmă pe doar 4 stadioane, din 8 câte erau stabilite inițial.
