Gimnasta romana care a uluit lumea in 1976, cand a luat primul 10 din istorie, si care a fugit din Romania chiar inainte de caderea lui Ceausescu, locuieste acum in Statele Unite, isi viziteaza des tara si isi imparte timpul intre afaceri, activitatile umanitare si atentia acordata copilului de aproape patru ani, informeaza luni cotidianul spaniol El Pais, in urma unui interviu acordat de Nadia Comaneci, citat de Agerpres.

Figura ei serioasa si copilaroasa totodata, coafura ei cu coada si breton au facut inconjurul lumii si au aparut pe primele pagini ale unor publicatii atat de putin sportive, dupa ce exercitiile ei imposibile, tehnica deosebita, de dificultate maxima, si executia prefecta au schimbat gimnastica pentru totdeauna. Asa a reusit ea sa primeasca cinci medalii (trei de aur, una de argint si una de bronz). Copila de atunci este acum o femeie de afaceri de 48 de ani, cu un copil mic, care locuieste in Oklahoma, are dubla cetatenie, romana si americana, si calatoreste prin toata lumea.

Ce a ramas din Nadia Comaneci care a uluit lumea in 1976? "Atunci, singurul meu obiectiv era sa ma antrenez. Viata mea era gimnastica si paream mai timida decat eram in realitate", spune ea, amintind ca, desi antrenamentele erau grele, ca in toate sporturile, "am facut-o pentru ca imi placea". De cand a luat primul 10 din istorie, lucrurile s-au schimbat si imbunatatit, considera Nadia. "Aparatele sunt mai sigure, gimnastele sunt mai atente... atunci concuram la toate cele patru aparate, iar acum ele pot sa aleaga unul sau doua - de asta sunt mult mai putini gimnasti completi, s-a pierdut un pic din spectacol, exercitiile se aseamana mult".

Dupa ce a plecat din Romania cu putin inainte de caderea lui Ceausescu - episod de care nu vrea sa-si aduca des aminte si care i se pare acum foarte indepartat - acum revine de cate sase ori pe an. "Am o fundatie care ajuta copiii si o casa', povesteste fosta gimnasta, apreciind ca tara sa s-a schimbat mult, fiind una 'deschisa, care priveste spre Occident".

Despre reusitele sale, Nadia Comaneci spune ca fiecare medalie castigata are povestea ei, si toate sunt ca o comoara. "Dar poate ca momentul preferat este primul 10. Cand am vazut aparut un 1,00 (pentru ca tabelele nu erau pregatite pentru 10), am fost un pic uluita. Una dintre colege mi-a spus ce se petrecuse. Atunci eram foarte mica, sa-mi dau seama ce insemna acest moment, din care facusem istorie. De atunci toata lumea ma recunoaste", mai spune ea - chiar si acum.