Sfinţii Petru şi Pavel sunt serbaţi conform vechiului calendar.
În fiecare an, la data de 12 iulie, conform calendarului pe stil vechi- cel iulian – păstrat încă în judeţul Caraş-Severin de creştinii ortodocşi de rit vechi, are loc sărbătoarea numită Petrovdanul sârbesc. Mai exact, în Banatul Montan. tradiţia este păstrată de sârbii din Clisura Dunării şi ucrainenii din jurul Caransebeşului. În această zi sunt sărbătoriţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care în lumea slavă au o importanţă deosebită, comparabilă cu cea a sfântului Anton de Padova.
Liubiţa Nicolici, o bătrână din Clisură care ştie toate obiceiurile strămoşilor săi sârbi, spune că „sărbătoarea reprezintă unitatea creştinilor. Sf. Petru este unul dintre primii ucenici ai lui Hristos. În schimb, Pavel, la început, a fost duşmanul lui Iisus şi al creştinismului. Şi, cu toate acestea, Dumnezeu le-a făcut pe toate după vrerea lui. A unit credinţa cu necredinţa şi a învins cel ce a fost mai credincios şi mai tare”, spune bătrâna sârboaică.
Echivalentul nedeilor româneşti
,,În multe sate de-ale noastre cu etnici sârbi, ziua de „Petrovdan” este sărbătoarea comunităţii, hramul bisericii sau, cum îi spune la români, nedeia. Din bătrâni se păstrează tradiţia alegerii naşului bisericii, semn de mare respect în sat. După sfânta Liturghie şi slujba de vecernie, în mijlocul bisericii pline de credincioşi, se taie colacul pregătit de naşi. Aceasta este de fapt un ritual, o «jertfa fără de sânge» adusă patronilor bisericii.
Colacul este făcut din grâu nou de naşii ăi bătrâni, iar când slujba este gata, un colăcel tot din grâu nou este dat noilor naşi”, spune Aniţa Velimirovici din Moldova Nouă, care provine dintr-o altă comunitate sârbească aşezată pe malul Dunării. De altfel, şi numele sărbătorii îl omagiază în mod deosebit pe Sfântul Apostol Petru. Din punct de vedere etimologic, numele Petrovdan provine din vechea limbă sârbă şi înseamnă „Ziua lui Petru”. De altfel, în tradiţia bisericească sârbească, influenţată puternic de cea bizantină, Sfântul Petru este numit şi Vârhovnicul Apostolilor, adică, pe româneşte, conducătorul lor.
De altfel, sintagma „Sfântul Petru, Vârhovnicul Apostolilor” a intrat şi în limbajul bisericesc al românilor, mai ales în perioada în care biserica ortodoxă a românilor din Transilvania, Crişana, Maramureş şi Banat era condusă de mitropolitul sârb din Karlowitz. Este vorba de epoca istorică în care Serbia şi vestul României de azi făceau parte din Imperiul Habsburgic. Practic, sărbătoarea Petrovdan a influenţat puternic şi co-mu-nităţile româneşti din Banat. Însă, din perioada interbelică, atunci când Biserica Ortodoxă Română a trecut la o versiune revizuită a calendarului gregorian, datele la care românii şi sârbii îi serbează pe sfinţii apostolici Petru şi Paul (Pavel) au fost decalate, ca şi alte sărbători, cum ar fi Crăciunul.
Aculturaţie în Banat
Însă, în esenţă, obiceiurile sunt asemănătoare, semn că, de-a lungul veacurilor, românii, sârbii, ucrainenii, dar şi ceilalţi locuitori ai Banatului Montan s-au influenţat unii pe ceilalţi. Cu toate acestea, fiecare comunitate şi-a conservat şi o mare doză de tradiţii aparte, în aşa fel încât bănăţenii fac foarte bine diferenţa între nedeile româneşti şi Petrovdanul sârbesc.
