Tradiții. Despre Sfântul Andrei se spune că ar fi fost stăpânul fiarelor sălbatice și în noaptea zilei de sărbătoare le dă voie a umbla pe toate răspântiile și toate drumurile. Sfântul Andrei este sărbătoarea lupilor. În acea noapte ia lupoaica pui și fată în noaptea de Sfântul Gheorghe. Toate animalele vorbesc de Sfântul Andrei. Oamenii care ascultă cum vorbesc animalele în această noapte, aceia mor.
În noaptea de Sfântul Andrei, copiii din flori se fac strigoi. Strigoaicele încep a umbla de Sfântul Andrei și se risipesc la Sfântu Gheorghe, iar de atunci nu mai au putere, căci încep a crește florile, busuiocul, adică mâna lui Dumnezeu. Strigoii sau strigoaicele sunt duhuri de bărbați sau femei moarte, care în această noapte se întruchipează aievea din morminte.
Tot strigoi se mai cheamă și unii bărbați sau femei vii, care au coadă și care în această noapte își părăsesc culcușurile lor, fără ca să aibă vreo știință despre aceasta, și umblă pe afară. Pentru a se apăra, se ascund coasele și limbile de meliță, se fac cruci cu usturoi pe uși și ferestre și se întorc cu gura în jos toate vasele.
Dacă strigoii nu găsesc niciun loc pe unde să intre în casă, caută să-i cheme afară pe cei dinăuntru. Strigoiul vine și strigă la fereastră: „Ai mâncat usturoi?” Dacă omul răspunde, îl muțește, iar dacă tace, se îndepărtează.
Apărător de rele și durere. Înspre Sfântul Andrei să nu mături casa, că-ți mănâncă lupii vitele. Româncele ce voiesc ca vrăjitoarele și strigoaicele să nu le ieie mâna de la vacile lor, încongiură în noaptea spre Sfântul Andrei vacile, mai ales pe cele mulgătoare, cu mac, după cum merge soarele și, încongiurându-le, presură sămânță tot de mac pe jos, împrejurul lor.
În ajunul Sfântului Andrei, se descântă sare, se îngroapă sub pragul staulelor de vite, apoi a doua zi se scoate și se dă vitelor să lingă, ca să fie ferite de vrăjitoare.
Vreme. Poporul crede că iarna va fi grea sau ușoară, după cum e vremea în această noapte. Dacă de Sfântul Andrei, Luna va fi plină și cerul senin, iarna va fi moinoasă. Dacă Luna va fi plină și cerul întunecat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele.
Magie. Fetele fac vrăji de ursită, vrăji de pețire, de dragoste, căutându-și de noroc, sau făcând farmece de răutate, care trebuie să se lipsească de dușmani și de casele lor. Un flăcău care-i mai voinic și mai curajos prinde un liliac, îl pune într-o oală de lut nouă și se duce la hotar unde au să se bată strigoii, și îngroapă oala acolo. După șapte zile se duce iarăși, o dezgroapă și în ea găsește o greblă, un țepoi și o coasă. Cu grebla aduc binele asupra satului, cu țepoiul împrăștie răul și cu coasa răpun pe dușmanii lor.
Turta de Andrei. Fetele mari, care se adună la casa uneia pentru facerea turtei, aduc apă cu gura. Pentru colacul de Andrei aduc apă neîncepută. La turtă se pune în egală măsură apă, sare și făină, măsurate cu o coajă de nucă. Fiecare își coace turta pe vatră și apoi o mănâncă, așteptând peste noapte voinicul (ursita), care va veni în vis să-i dea apă pentru astâmpărarea setei.
Păzitul usturoiului. Se adună la o casă mai mulți flăcăi și fete. Pe o masă pun mai multe căciulii de usturoi, împrejmuite de tămâie, smirnă și câteva lumânări de Paști, aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, apoi se așează toți în jurul mesei, mănâncă, vorbesc și râd până în zori. Fetele își împart usturoiul, pe care îl duc a doua zi la biserică, pentru a fi sfințit. Usturoiul este păstrat mai apoi la icoană, fiind bun de făcut „de dragoste”. Usturoiul păzit primăvara se pune în pământ și îi bun de leac.
