Povestea Sfântului Andrei

I se mai spune și Andrei Pescarul, pentru că, după cuvântul lui, niște oameni care se necăjeau cu pescuitul au tras cu voloacele și au prins pește mult. Pe Sf. Andrei cică l-o găsit o femeie pe o apă, unde a fost dat de mă-sa într-o albiuță. Femeia aceea, luându-l și crescându-l mare, l-o pus să-i păzească păpușoii din grădină. Andrei s-o culcat acolo, în păpușoi. Sărind tată-său în grădină să vadă păpușoii, Andrei o luat pușca și l-o împușcat; pe urmă s-o dus la un popă să se spovădească pentru ca să-și ispășească păcatele. Popa o zis că e bun de dat în foc. Atunci Andrei o luat ciomagu, i-o dat popei una în cap și l-o omorât. Apoi s-o dus la un alt popă și tot așa o făcut. Pe urmă s-o dus la un călugăr. Călugăru i-o zis să vie după dânsul și l-o dus la o groapă de fântână fără apă, l-o dat într-însa și l-o încuiet, iar cheia o aruncat-o într-un râmnic.

O trecut o sută de ani de atuncea. La o sută de ani, niște pescari, prinzând un pește din acel râmnic i-o dat și călugărului un pește. El, luând peștele și spintecându-l ca să-l facă mâncare, o găsit într-însul cheia de la fântâna unde era închis Andrei. Aducându-și aminte de dânsul, o luat cheia și s-o dus să-i deie drumul. Când colo, Andrei era încă viu. Călugăru l-o scos de acolo și i-o pus în spate o pereche de desagi mari cu bolovani, i-o mai dat zece oi, cinci negre și cinci albe, și l-o trimes să le pască, zicându-i: „Când s-or face oile cele negre albe și cele albe negre, numai atunci ți-i ispăși tu păcatele.”

El s-o dus cu desagii în spate și cu oile. La un drum vede un un călare venind în fugă mare. Era un hoț. Andrei îl întreabă că unde se duce? „Mă duc, zice hoțul, c-am omorât trei sate și am să mai omor unu.” Atunci Andrei i-o dat cu ciomagul în cap și l-o omorât. Oile cele negre îndată s-o făcut albe și cele albe negre. Andrei și-o ispășit păcatele și s-o făcut sfânt.

Sfântul Andrei se ține, pentru că, fiind un sfânt mincinos fără pereche, oamenii se tem ca să n-o smințească; chiar pentru asta ei zic că e la 30 noiembrie, căci pe drept ar fi la 1 decembrie, și s-au temut că ar fi fost mișelați de la începutul lunii și atunci ar fi mers cu înșelăciunea toată luna.

La Sfântul Andrei ziua crește cât bobul de mei. Sfântul Andrei este început de iarnă. Iarna zic unii că vine de Sfântul Dumitru, dar nu-i adevărat. Sfântul Andrei e cap de iarnă, că atunci coboară lupii din munte. E ziua când lupii se formează în potăi de câte 12 și nu se despart decât în ziua de Bobotează.

Sursă: Olteanu, A. (2001) Calendarele poporului român. București: Paideia.