Text publicat în Realitatea ilustrată, 2 februarie 1929:
Domnul ministru Ioanițescu a hotărât ca nici un funcționar public să nu mai aibă dreptul de a lua bacșiș – Ziarele
JALBA BACȘIȘULUI
Jurnalele din Capitală
O veste tristă
Mi-au adus:
Că eu,
Bacșiș atotputernic
Și cetățean umil,
Supus al statului
În care
Doar datorii am contractat,
Voi fi,
Peste puțină vreme,
Din ministere
Suprimat.
M-am încetățenit în țară,
Deși,
De-origină
Sunt turc.
Ori cât ar fi de încurcată vreo chestie,
Eu
Ți-o descurc.
Și unde specialiști iluștrii
Și-au bătut capul
Tot degeaba,
M-am strecurat pe nesimțite
Și – gata!
Se făcuse treaba.
Cum de te-nduri,
O, excelență,
Să săvârșești cumplita crimă?
Dar ce-s eu?
Pensionar nevolnic,
Ce din oficiu
Se suprimă?
N-am dovedit întotdeauna
– Și nu prin vorbă,
Ci de fapt, –
Că sunt inteligent,
Destoinic
Și că la toate cele-s apt?
Nu-s eu cinstit?
Când spun un lucru
Nu mă țiu oare de cuvânt?
Sau nu-s politicos?
Întreabă pe ușieri dacă nu sunt!
Sunt însurat
Și-a mea nevastă
La rândul ei
E funcționară?
Sau sunt lipsit de conștiință?
Atunci,
De ce mă dai afară?
Când eu,
La locul meu…
Cuminte,
Sub orișice guvern am stat,
Ce-ți dete-n cap, o excelență,
Cu lovitura ta de stat?!
Sunt doar străini în țara asta,
Ce nu pricep limba română,
Le-am arătat
Să înțeleagă
Cu-o caldă strângere de mână,
Cu-n plic inofensiv.
În fine,
Cu felul meu subtil,
Discret,
Am reușit întotdeuna
Să le servesc de interpret.
Eu n-am venit
Să-mi fac reclamă,
Dar am venit ca să reclam
Și protestez cu vehemență
Că mă suprimi
Netam-nesam!
Iar dacă totuș,
Îmi tai capul
Cu al legii nemilos satâr,
Rămâne viu,
Invulnerabil,
Un frate bun:
Domnul Hatâr.
B. ACȘIȘ
