Una dintre ipotezele istorice care au stârnit mari controverse în ultimii ani este legată de presupusa homosexualitate a fratelui mai mare al lui Mihai Viteazul. Este vorba de domnitorul Valahiei, Petru Cercel. Acest principe sau voievod, pentru că Petru Cercel folosea ambele titluri, este cel care a mutat capitala principatului românesc de la sud de Carpați la Târgoviște.
Educat în Occident, el a adus la Târgoviște o serie de artiști italieni și francezi. Manierele sale occidentale, precum și portul vestimentar pe care îl adoptase Petru Cercel, caracteristic Curții Regale a Franței, au șocat boierimea autohtonă. Supranumele ”Cercel” i-a fost atribuit datorită unei bijuterii pe care o purta, după moda de atunci din Franța și din Anglia.
Petru Cercel purta, într-adevăr, în ureche un cercel de aur în care fusese montată o perlă de mărimea unui ou de porumbel. Un astfel de accesoriu era larg răspândit în Occident, dar era complet necunoscut în Valahia. Unii istorici cred că cercelul i-ar fi fost dăruit de către Regele Franței, Henric al III-lea, cel care l-a sprijinit pe Petru Cercel să urce pe tronul Valahiei, după ce între cei doi s-a legat o prietenie strânsă, care a suscitat și multe controverse.
Cine a fost Petru Cercel
Petru Cercel era fiul voievodului muntean Pătrașcu cel Bun, unul dintre cei mai destoinici comandanți militari care au luptat de partea lui Soliman Magnificul, sultanul Imperiului Otoman. Alți doi fii ai acestui domnitor aveau să urce pe tronul Valahiei: este vorba de Mihai Viteazu și de Vintilă Vodă, cel care a fost adus la domnie de voievodul Moldovei, Ion Vodă cel Cumplit, dar care a rămas în scaunul voievodal din sudul Carpaților doar patru zile.
Pătrașcu cel Bun este cel care l-a repus pe tronul Transilvaniei pe Ioan Sigismund, ultimul maghiar care a purtat și titlul de Rege al Ungariei. El fusese nevoit să fugă în Polonia, împreună cu mama sa, Regina Isabela, în urma unei revolte nobiliare. Pătrașcu cel Bun a murit în anul 1557, însă pe tronul Valahiei nu a urcat vreunul dintre fiii săi. Mihai Viteazul nici nu avea cum, deoarece, potrivit cronicilor medievale, el ar fi fost un fiu postum din flori al voievodului Pătrașcu cel Bun. Ipoteza este contestată de unii istorici, inclusiv de Nicolae Iorga.
Petru Cercel a fost trimis de otomani în exil, pe insula Rhodos. În urma unei încercări de evadare, a fost aruncat în temniță, în Alep, în Siria de azi. Însă, după un exil îndelungat, Petru Cercel a reușit să scape de sub supravegherea otomanilor. Mai întâi, a încercat să își dobândească tronul cu sprijinul occidentalilor.
De aceea, în 1575, el se afla la curtea din Praga a împăratului Maximilian de Habsburg, în condițiile în care Habsburgii domneau și în Regatul Boemiei. Moartea împăratului i-a spulberat speranțele într-un ajutor rapid oferit de Habsburgi, astfel că a plecat în Italia, ca să ceară sprijinul Papei. A trăit doi ani la Genova și la Roma, unde a învățat foarte bine limba italiană. Nu a reușit să obțină sprijinul militar pe care contase, astfel că a plecat la Paris. Aici, el a fermecat-o pe regina Franței, Catherina de Medici, cu versurile pe care le scria în italiană, limba maternă a frumoasei regine, și a ajuns în anturajul Regelui Henric al III-lea, ale cărui înclinații homosexuale sunt bine cunoscute.
Cei doi ani petrecuți în anturajului regelui francez și pasiunea lui Petru Cercel pentru hainele și bijuteriile elegante i-au adus reputația, poate nedreaptă, că ar fi fost, la rândul său, homosexual. Bineînțeles, la această reputație a contribuit și discrepanța dintre stilul său de viață și cel al boierimii valahe. În acea perioadă, Franța era aliata Imperiului Otoman, astfel că Regele Henric al III-lea a decis să îl susțină pe Petru Cercel drept candidat la tronul Valahiei. În anul 1581, Petru Cercel a ajuns la Constantinopole, unde, după doi ani de eforturi depuse de diplomația franceză, a primit domnia în principatul românesc de la sud de Carpați.
În anul 1583, Petru Cercel era instalat ca domnitor și a luat măsuri menite să occidentalizeze țara românească unde era suveran. Astfel, a construit aducțiuni de apă pentru Târgoviște, a ctitorit Biserica Domnească și a construit un atelier pentru turnat tunuri din bronz. De asemenea, a încercat să reorganizeze armata după modelul occidental și să introducă inclusiv moda vestimentară franceză și italiană la curtea sa. Una dintre reformele care au stârnit nemulțumirea boierilor a fost cea fiscală.
Ca urmare a comploturilor boierilor, turcii au decis să îl mazilească. Petru Cercel a aflat de această intenție, așa că și-a încărcat, în 1585, averea în 43 de care și a pornit în exil, spre Transilvania. Însă a fost trădat și jefuit de oamenii săi de încredere. Principele Petru Cercel a fost întemnițat la Mediaș, apoi în Maramureș. Eliberat după câteva luni, el a pornit din nou prin Occident, pentru a recâștiga sprijinul necesar pentru revenirea la domnie.
A eșuat de această dată, astfel că în 1590, el a decis să își încerce din nou norocul la Constantinopole. Însă a fost trădat de prietenii săi otomani. La instigarea voievodului Mihnea Turcitul, a fost sugrumat, iar trupul său aruncat în Bosfor.
Posteritatea lui Petru Cercel
Peste doar cinci ani, pe tronul Valahiei avea să urce fratele său, Mihai Viteazul, cel care avea să administreze turcilor o serie de înfrângeri drastice. Fiul lui Petru Cercel, principele Marcu Cercel, născut în 1582, la Constantinopole, a domnit, la rândul său, câteva luni în Moldova, unde fusese instalat ca voievod, cu rol de guvernator, de către Mihai Viteazul. După moartea unchiului său, Marcu Cercel, care vădise certe calități militare, a devenit unul dintre generalii domnitorului Radu Șerban. Între 1610 – 1613, Marcu Cercel a trăit la curtea Habsburgilor din Praga, al căror sprijin îi era necesar pentru a reveni la domnie.
Între 1613 – 1618, el a mers în Transilvania, unde a fost unul dintre generalii principelui Gabriel Bethlen. Marcu Cercel și-a încercat, între 1618 – 1619, norocul și la Constantinopole, însă otomanii au refuzat să îi ofere tronul tatălui său. Drept urmare, în 1619, principele Marcu Cercel a revenit în Transilvania, unde principele i-a dăruit domeniul Dezna, în Banat. Marcu Cercel a murit acolo, cel mai probabil în 1632. Potrivit secretarului italian al tatălui său, Marcu Cercel nu a fost singurul fiu al principelui Petru Cercel, ci a mai avut doi frați, fiecare conceput cu altă femeie.
Aceste fapte contrazic ipoteza homosexualității domnitorului valah, însă adevărul despre relațiile sexuale ale principelui Petru Cercel nu poate fi deslușit doar din documentele pe care le au la dispoziție istoricii. Așa că răspunsul corect la întrebarea din titlu va rămâne, probabil, necunoscut pentru vecie.
