In comuna Jilavele din judetul Ialomita in fata primariei comunale a fost dezvelit un bust confectionat din bronz, opera a tanarului si talentatului sculptor George Dumitru, membru al Uniunii Artistilor Plastici, lucrare artistica cu valoare documentar-istorica dedicata memoriei personalitatii asului aviatiei civile si militare romanesti Constantin M. Cantacuzino (Bazu) care a trait intre anii 1905-1958, ale carui viata si activitate au fost legate si de comuna Jilavele, deoarece aici detinea o proprietate formata dintr-un conac si o mosie, mostenite de la parintele sau si de la bunic, acesta din urma nefiind altul decat cunoscutul si bogatul om politic conservator Gheorghe Grigore-Nababul, posesorul unei mari averi, unul dintre cei mai bogati oameni din Romania de la sfarsitul veacului XIX si inceputul secolului XX. Omul care a initiat ctitorirea unei asemenea lucrari de referinta pentru omagierea lui Bazu este profesorul de fizica Ion Alexandrescu, originar din Jilavele, nascut la 4 noiembrie 1926, care, in anul 1944, a avut prilejul sa-l cunoasca pe Constantin Cantacuzino (Bazu), in conditiile efectuarii practicii de vara, in calitate de elev al Scolii Militare de Aeronautica pe care o urma la Medias. Pilotul Constantin M. Cantacuzino (Bazu) indeplinea in acea vara fierbinte a anului 1944 o importanta functie de comandant al unitatii de aviatie Grupul 9 Vanatoare, formatie de elita a zburatorilor romani. Trecerea anilor nu l-a impiedicat pe profesorul Ion Alexandrescu sa-l uite pe bravul pilot si reputat comandant al unei formatii de aviatie cu rasunatoare performante obtinute impotriva inamicilor. Domnul Ion Alexandrescu a contribuit in calitate de coautor la aparitia unei monografii despre comuna Jilavele in paginile careia a scris despre Constantin M. Cantacuzino (Bazu). Cu multa perseverenta si daruire, iesite din comun, a reusit sa izbandeasca in demersurile sale, convingand persoane oficiale comunale, judetene si factori de raspundere de la Ministerul Apararii Nationale ca se impune un asemenea monument inchinat personalitatii lui Bazu. In pofida unor neintelegeri, inertii, prejudecati, proiectul sau a prins contur. S-a constituit un comitet de initiativa, au fost facute diligentele necesare pentru obtinerea aprobarilor de rigoare si s-au contactat sponsori cu posibilitati materiale, de la cetatenii din Jilavele pana la mari unitati de aviatie din Romania care au inteles insemnatatea acestei actiuni, valoarea ei nu numai pe plan local, dar si pe plan national. Dezvelirea bustului, intr-o duminica rece, dar insorita, s-a bucurat de o semnificativa solemnitate prin acordarea unor onoruri militare din partea unei unitati de aviatie din judetul Buzau, sfintirea monumentului de un sobor de preoti, care a oficiat serviciul religios pentru pomenirea vesnica a eroului neamului Constantin M. Cantacuzino (Bazu) si sfintirea lucrarii amintite. Reprezentanti ai autoritatilor locale si judetene, ai Ministerului Apararii Nationale, impreuna, au coborat panza care acoperea bustul in aplauzele numeroasei asistente, emotionate. Acordurile Imnului de Stat Desteapta-te, Romane!, a cunoscutului cantec Presarati pe-a lor morminte au intregit cadrul acestei manifestari pline de sobrietate dar si de reculegere. Inscrisurile pe soclul paralelipipedic oglindesc intr-o exprimare sintetica datele esentiale despre aviator: “Constantin Cantacuzino – Bazu – 1905 – 1958”, pe latura din fata: “Constantin M. Cantacuzino este considerat "printul asilor", fiind un desavarsit aviator roman, atat un mare acrobat, cat si un bun luptator. In ultima conflagratie mondiala, unde a obtinut pe ambele fronturi 60 de victorii aviatice s-a clasat pe locul I in plan national si pe locul VI in plan mondial, printre pilotii celor 22 de state beligerante”, pe latura din dreapta.
Extinzand aria informatiilor referitoare la virtutile profesionale pe care acest pilot de exceptie le-a demonstrat cu prisosinta de-a lungul unei prestigioase cariere civile si militare in slujba aripilor cu tricolor, nu putem sa nu amintim ca Bazu a reusit la varsta de 29 de ani sa fie castigatorul de necontestat al pretentiosului concurs de aviatie dotat cu Cupa “Ionel Ghica” (dupa numele unui alt valoros as al pilotajului national); s-a evidentiat prin zborurile sale pe linii aeriene civile intre capitala Romaniei si capitalele altor tari cu prilejul efectuarii unor curse regulate pe traseele: Bucuresti-Moscova, Bucuresti-Paris, Bucuresti-Amsterdam. O alta performanta de rasunet il recomanda la 16 iulie 1939 ca pe un virtuos al zborului incarcat de riscuri cand devine castigatorul campionatului national de acrobatie. Dar Bazu nu a fost numai un temerar si iscusit pilot al inaltimilor, ci si un performer al practicarii unor sporturi terestre rezervate celor indrazneti: automobilism, motociclism, hochei si altele.
A zburat pilotand avioane ale companiei civile LARES si, odata cu inceputul participarii Romaniei la cel de-al doilea razboi mondial, se va angaja cu intregul sau elan patriotic in slujba apararii spatiului aerian al tarii. Victoriile sale obtinute nu de putine ori in conditii extrem de grele: inferioritate numerica fata de inamic, zboruri de noapte sau cu vizibilitate redusa i-au creat o faima binemeritata in tara si in randurile pilotilor straini. Bazu a purtat lupte aeriene impotriva pilotilor sovietici, americani, englezi si germani, in campaniile din Est si din Vest. Decoratiile romane si straine care i-au impodobit pieptul sunt o dovada de necontestat a pretuirii faptelor sale de vitejie, iar atribuirea in anul 1943 a prestigiosului titlu de Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul” – clasa a III-a a fost o rasplata acordata numai unui restrans numar de militari. Dupa terminarea razboiului, Bazu a mai indeplinit cu multa responsabilitate si alte misiuni importante; una dintre ele a fost deplasarea dus-intors a delegatiei romane la Conferinta de Pace de la Paris. Constient de faptul ca regimul comunist instalat brutal in Romania dupa razboi va aduce tarii noastre numai nenorociri si suferinte, oprimand libertatile oamenilor si dreptul lor la o viata demna, va pleca din tara si se va stabili in Spania unde isi va da obstescul sfarsit la 26 mai 1958, la o varsta de numai 52 de ani. A fost inmormantat la Madrid intr-unul din cimitirele din capitala Spaniei.
Dupa ceremonialele desfasurate la bustul Eroului National Constantin M. Cantacuzino (Bazu), la caminul cultural din Jilavele s-au desfasurat lucrarile unui simpozion dedicat personalitatii aviatorului, prilej de rememorare a acestuia si de catre oameni care l-au cunoscut, unii piloti de inalta clasa cum este domnul general maior (r) Ion Dicezare, presedintele Ligii Aeriene Romane, nonagenar, care a spus, printre altele, in cuvantul sau: “Luptator neobosit, zi si noapte, plin de initiativa si curaj, spirit de sacrificiu si neinfricat tot timpul in lupta si in pericol. A avut 470 de misiuni la inamic, 220 de lupte aeriene si 68 de victorii aeriene. “Facem la aceste aprecieri precizarea ca exista in statisticile avansate de istorici militari cifre diferite despre numarul victoriilor obtinute de Bazu: 60 si 68, neexistand inca o punere de acord in aceasta chestiune. Emotionant a fost si mesajul transmis simpozionului de generalul aviator (r) Ion Dobran, absent din motive de sanatate, care l-a cunoscut pe Constantin M. Cantacuzino (Bazu) pe Frontul de Est, in martie 1943, la Tiraspol. Domnia sa a amintit lucruri mai putin cunoscute ale maiestriei dovedite de valorosul pilot in misiunile sale de lupta: “Bazu Cantacuzino avea un stil deosebit de a zbura, niciodata in linie dreapta, cu evolutii in toate cele trei dimensiuni, in unduiri continue, care aminteau de zborul unui fluture si care puneau la grea incercare evolutiile celor care ii erau coechipieri, dar care ii permiteau sa nu fie niciodata surprins din spate. Bazat pe aceste calitati, in lupta aeriana se ajungea ca mai multi inamici sa zboare cu mari variatii de inaltime si de viteza. A fost singurul pilot pe frontul de Rasarit care a executat zboruri de noapte cu un avion de vanatoare de zi, neavand nici instrumentatia necesara si nici infrastructura aparatului adaptata pentru asa ceva.” Un interesant cuvant a rostit si domnul profesor Vasile Tidor din Pitesti, autorul unei monografii despre aviatorul de exceptie, “Constantin Bazu Cantacuzino – Printul Asilor”, aparuta in anul 2000 in Editura “Modelism”: “Dintre toti aviatorii formati si antrenati in zbor peste pamantul Romaniei, printul Constantin M. Cantacuzino (Bazu), desi foarte popular, a fost, ca om, cel mai controversat. In schimb, ca pilot, a fost recunoscut de toti cei care l-au vazut zburand drept nr. 1 a aviatiei noastre. Acrobat desavarsit, pilot de transport de mare finete si de mare precizie, in cel de-al doilea razboi mondial a ajuns pe front ca voluntar”.
La putine zile de la dezvelirea bustului dedicat lui Bazu, la 11 noiembrie 2005, s-au implinit 100 de ani de la nasterea celui care prin zborurile sale indraznete a adus Romaniei o cinstire si un prestigiu demne de cele mai inalte onoruri. Langa bust s-a aprins flacara unei candele, marturie simbolica de pomenire a sufletului sau intru vesnicie.
