Una dintre cele mai neobișnuite figure ale istoriei europene este cea a tatălui Regelui Carol I al României. Este vorba de principele Karl – Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, care a renunțat la propriul său principat pentru a favoriza unificarea țării sale, Germania. Ulterior, după 10 ani, sacrificiul său a fost răsplătit cu numirea sa în importanta funcție de cancelar al Germaniei. În acest text, Germania are sens geografic și etnografic, pentru că, din punct de vedere tehnic, tatăl Regelui Carol I al României a fost cancelarul Regelui Prusiei. În acea epocă, granițele regatului erau extrem de fluide, deoarece începuse coagularea viitorului Imperiu German, proclamat în 1871.
Principele Karl-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen a venit pe lume în anul 1811, într-o Europă zguduită de războaiele napoleoniene. Mama sa, Marie-Antointte Murat, era nepoata de frate a lui Joachim Murat, tovarășul de arme și cumnatul împăratului Napoleon Bonaparte, rege al Regatului Celor Două Sicilii. Tatăl său, principele Karl de Hohenzollern-Sigmaringen, domnea pentru un mic principat din sud-vestul Germaniei, care devenise stat independent din 1815, dar care exista ca stat autonom, în cadrul Imperiului Romano-German, din 1576. Karl de Hohenzollern-Sigmaringen a abdicat în favoarea fiului său, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, în timpul Revoluției de la 1848. Tatăl Regelui Carol I al României s-a dovedit un principe liberal, preocupat de evoluția principatului pe care îl conducea, dar care era preocupat de unificarea Germaniei. Datorită acestui lucru, în 1849, el a decis să abdice în favoarea vărului său, Regele Prusiei, astfel că micul Principat de Hohenzollern-Sigmaringen a fost anexat acestui regat.
O familie pentru a salva o țară
Karl-Anton de Hohenzollern-Sigmaringen nu s-a retras din viața publică după ce a abdicat din calitate de principe suveran. Dimpotrivă, el a devenit unul dintre marii oameni de stat care au luptat pentru edificarea Imperiului German. În anul 1858, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat o propunere neobișnuită: aceea de a deveni cancelarul propriului său văr, Regele Prusiei, Frederic Wilhelm al IV-lea. Era ceva neobișnuit, deoarece, în calitate de principe ereditar, tatăl viitorului Rege Carol I al României era scutit de grijile presupuse de o carieră politică. Însă nu dorința de mărire, ci generozitatea a fost cea care l-a împins pe principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen să facă acest gest.
Practic, din motive medicale, Regele Frederic Wilhelm al IV-lea nu mai putea să domnească efectiv, iar regatul era condus de fratele său, Principele Wilhelm, cel care avea să devină, din 1861, Rege al Prusiei, iar la un deceniu după încoronarea sa, avea să primească și titlul de Împărat al Germaniei. Cei doi veri, regentul Wilhelm al Prusiei și cancelarul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, proveneau din ramuri diferite ale familie de Hohenzollern – Wilhelm reprezenta ramura protestantă, iar Karl Anton pe cea catolică. Cei doi au cooperat exemplar și au creat acele mecanisme care au transformat Prusia, un stat sărac și considerat drept o putere de mâna a doua, în marea putere care a dominat lumea germană, după înfrângerea Austriei, apoi întreaga Europă, după înfrângerea Franței. Tatăl Regelui Carol I a rămas cancelar al Germaniei doar patru ani. O fire liberală, el a venit în conflict cu aristocrații prusaci conservatori, care mizau doar pe cartea militarismului. De fapt, disputa cu aceștia pe tema bugetului destinat armatei a fost motivul pentru care, în 1862, Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen a demisionat din funcția de cancelar al Germaniei. Opera sa a fost continuată de unul dintre protejații săi, Otto von Bismarck.
Înțelepciunea, viziunea și experiența lui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen au servit din umbra nu doar la consolidarea Imperiului German, ci și a României. Așa cum o arată documentele istorice, el a fost unul dintre principalii sfetnici ai fiului său, Carol I al României. De asemenea, s-a implicat în educarea nepotului său, Ferdinand I al României. De aceea, în momentul în care a trecut la Domnul în 1888, Principele Karl Anton a fost jelit nu doar în țara pe care o servise în calitate de șef al Guvernului, ci și în țara peste care domnea fiul său.
Explicație foto: Principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen a fost unul dintre marii oameni de stat din istoria modernă a Germaniei
