Sărbătorirea Crăciunului în maniera pe care o cunoaștem azi, în care colindele străvechi răsună în jurul bradului împodobit de Crăciun, sub care se află cadourile pentru cei dragi, nu este mai veche de un secol și jumătate. Chiar dacă tradiția colindelor se pierde în negura vremurilor, împodobirea bradului de Crăciun este o tradiție cu origini germane, adusă în România acum un secol și jumătate, de către membrii Familiei Regale a României. La fel este și petrecerea Revelionului.
Până în secolul al XIX-lea, românii marcau trecerea în Noul An în manieră bizantină, nu în manieră Occidentală. Ziua de 1 ianuarie era importantă doar pentru că atunci erau celebrate concomitent două sărbători religioase importante: Tăierea Împrejur a Domnului Isus Cristos și Sfântul Vasile cel Mare. Românii celebrau trecerea în noul an în conformitate cu calendarul bisericesc bizantin, la 1 septembrie, când era sărbătoarea Indictionului. În Occidentul latin, de unde veneau membrii Familiei Regale și unde începuseră să fie educați membrii elitei politice și intelectuale românești din secolul al XIX-lea, tradiția trecerii în noul an era legată de 1 ianuarie și de Revelion. Această celebrare a căpătat amploare datorită celebrărilor organizate la Palatul Regal din București de pe vremea Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta.
Modul în care Suveranii României petreceau Sărbătorile de Iarnă a devenit un model pentru restul societății. Arhivele și presa vremii oferă detalii bogate despre modul în care Regele și Regina își petreceau aceste zile de sărbătoare. Iar românii de azi pot afla amănunte despre acestea dintr-o carte de excepție, ”Crăciunul regal”, scrisă de Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu ai României.
Ceremonial religios la Palatul Regal
Regele Carol I a fixat ceremonialul religios care marca Nașterea Domnului și care a fost păstrat vreme de decenii. ”În ziua de 24 decembrie, la ora 11.30, ÎPSS Mitropolitul Primat, înconjurat de Înaltul Cler, vine la Palat cu sfintele icoane. La intrarea ÎPSS în curtea Palatului, garda ia poziție de drepți. ÎPSS Mitropolitul Primat este primit în capul Scării de Onoare de ofițerul de Ordonanță, iar la intrarea în Apartamentele de Recepție de către Adjutantul Regal de serviciu, care duce pe ÎPSS în Salonul Roșu, unde se îmbracă în odăjdii. ÎPSS Mitropolitul Primat, însoțit de Înaltul Cler, este apoi condus de Mareșalul Curții Regale în apartamentele unde se află Majestățile Lor și se fac rugăciunile obișnuite în ajunul zilei Nașterii Mântuitorului. La această ceremonie, Casa Civilă și Cama Militară a Majestății Sale asistă în mica ținută. La Palat, în cele trei zile ale Sfântului Crăciun, afară de un anume ordin, nu vor fi recepțiuni. Persoanele care vor veni să-și prezinte felicitărilor lor li se pune de către dnul Adjutant Regal de serviciu register de înscriere ad-hoc la dispoziție”.
Ziua de Ajun erau petrecute de către Regele Carol I și de către Regina Elisabeta în doi. Cei doi Suverani mergeau la un concert, se plimbau pe jos au cu trăsura, uneori acordau audiențe și luau prânzul și cina în doi. Cei doi Suverani nu își neglijau colaboratorii apropiați, cărora le pregăteau cadouri de Crăciun. Această tradiție datează chiar de la începuturile domniei Regelui Carol I.
Într-o scrisoare din 1878, adresată surorii sale, Maria de Flandra, Carol I menționa că ”Acum încep la noi grijile Crăciunului, care nu sunt deloc puține, din cauza marelui număr de persoane care vor primi cadouri. Elisabeta are acum șase doamne de onoare, dintre care trei locuiesc la Palat, eu am nouă aghiotanți, apoi vine mareșalul curții, medicul personal, secretarul etc., așa că trebuiesc prevăzute cadouri pentru treizeci de persoane, ceea ce aici, unde posibilitatea de alegere nu este mare, ridică greutăți considerabile. În Orient sunt foarte răsfățați cu cadourile și pun mare preț pe valoarea lor. Nici noi nu putem să scăpăm de darurile aduse din toate părțile și nu cruțăm pentru aducători nici o cheltuială. Elisabeta a primit de ziua ei de naștere obiecte într-adevăr minunate și în număr așa de mare, că au umplut o cameră întreagă și mai multe mese. Acum este timpul să construim la Sinaia, căci spațiile din Palat și de la Cotroceni sunt atât de supraaglomerate, că nimic nu mai are loc. Un architect francez a schițat un plan pentru micul nostrum castel de munte, care este cu totul fermecător și nu va pretinde prea mari cheltuieli de realizare. Îl vom verifica în vara aceasta, la fața locului, și, abia peste un an, odată cu terminarea căii ferate către Transilvania, vor începe lucrările”, scria Regele Carol I. În unii ani, așa cum a fost cazul în 1888, Regele Carol I oferea drept cadou de Crăciun ajutoare în lemne și bani pentru românii care erau calamitați din cauza marilor căderi de zăpadă.
Crăciun solitar
Uneori, Regele Carol I își petrecea seara de Ajun la masa de scris. În prima zi de Crăciun, Regele Carol I mergea la slujba religioasă, iar apoi, de multe ori, Regele și Regina mergeau la patinoar. Amândoi împărtășeau pasiunea pentru acest sport, iar Bucureștiul avea un Club de Patinaj care amenaja patinoare de o foarte bună ținută. De multe ori, în seara de Crăciun, Regele se relaxa la masa de billiard.
În multe rânduri, mai ales când, din cauza stării de sănătate, Regina Elisabeta lipsea din țară, Regele Carol I își petrecea seara de Crăciun singur. Așa a fost în anul 1893, când Regele Carol I îi scria Reginei, chiar în ziua de Crăciun. ”Scumpă Elisabeta, Din adâncul sufletului îți trimit calde urări pentru scumpa sărbătoare a aniversării zilei tale de naștere (n.r. – Regina Elisabeta a României era născută la 29 decembrie 1843). Greu, extrem de greu, îmi vine ca în această zi în care tu împlinești cincizeci de ani să nu te pot strânge la inima mea. Resimt profund dureros lunga despărțire care mi-a impus atâtea privațiuni și plin de dor aștept ziua în care cu forțe noi vei reveni la mine (…). Astăzi, în noaptea de Crăciun, pe care eu o petrec singur și în tăcere, departe de toți cei care-mi sunt dragi, deși în Cameră se desfășoară o luptă ale cărei urmări ar putea fi într-o zi mai grave decât ale unei bătălii pierdute, mă dedic considerațiilor retrospective”, scria Regele Carol I, preocupat de luptele dintre parlamentarii liberali și cei conservatori. După căsătoria Principelui Moștenitor Ferdinand și Principesei Maria, mai ales după nașterea primilor doi copii ai cuplului, Principele Carol, viitorul Rege Carol al II-lea, și Principesa Elisabeta, viitoarea Regină Elisabeta a Greciei, Crăciunul era serbat în familie. În anul 1895, Principesa Maria a împodobit ea însăși bradul de Crăciun, iar Regele Carol I remarca faptul că, datorită pomului de Crăciun de mari dimensiuni, pentru prima oară după 22 ani, casa scării din Palatul Regal va străluci de lumină.
Odată cu trecerea anilor, Crăciunul îi pricinuia Regelui Carol I și reflecții amare. În anul 1901, el scria: ”Anii trec prea repede, din nefericire, și odată cu ei îmbătrânim mereu, așa că privirile noastre sunt mai mult îndreptate către trecut decât spre viitor, care, pentru scurtă vreme, încă îl mai avem înainte. Doar încrederea în Cel de Sus, care ne trasează drumul, ne dă puterea să pășim curajoși înainte, să ne împlinim datoria și să ne facem utili”.
În anul 1910, Regele Carol I scria în aceeași notă: ”Momentan mă chinuie mai puțin durerile, dar nopțile îmi sunt foarte agitate și sute de gânduri îmi trec atunci prin minte, căci, din nefericire, grijile guvernării sunt mai curând în creștere decât în scădere. Țara este tot mai greu de guvernat, căci sunt prea multe interese în joc și prea multe facțiuni”.
Regele Carol I și Regina Elisabeta au contribuit la conturarea tradițiilor de Crăciun așa cum le cunoaștem astăzi
