Bucurestiul din amintiri
O noua carte despre Bucuresti, capitala Romaniei, se adauga unei vaste si interesante bibliografii memorialistice ai carei autori sunt nume consacrate ale istoriei si literaturii autohtone si straine. In cazul de fata autorul, dr. Petru V. Ignat imbina deopotriva documentarea istoricului cu talentul ziaristului ceea ce confera cartii Bucuresti in vremi demult trecute – cronici sentimentale – editura Dispergo, Bucuresti, semnificatia unei reusite incursiuni in lumea demult apusa a orasului de pe Dambovita.
Calatoria in timp si in spatiu intreprinsa de autor il poarta pe cititorul dornic sa cunoasca trecutul indepartat dar si mai apropiat al unui oras a carui etimologie apartine unui legendar cioban Bucur dar si al unei ape disparute azi, Bucurestioara, care exista in zona Gradinei Icoanei. Nimic mai firesc decat alegerea unui traseu documentar istoric in care vechea noastra urbe sa-si dezvaluie cartea sa de vizita care o recomanda printr-o personalitate proprie, distincta si inconfundabila. Cuprinsul cartii alcatuit din 45 de capitole – cronici sentimentale, – de fapt subtitlul acestor insemnari, se dovedeste solid ancorat intr-o documentare intemeiata pe o bibliografie selectiva (31 de autori), indeosebi cei care s-au consacrat trecutului Bucurestilor: N. Iorga, Constantin Bacalbasa, Victor Bilciurescu, Constantin C. Giurescu, Ionescu Gion, George Potra, Panait I. Panait, Nicolae Vatamanu, Maria Magdalena Ionita si altii.
Cartea se deschide cu un argument in care autorul aduce la cunostinta cititorilor ca cele mai multe din aceste Cronici sentimentale au aparut in presa cotidiana si isi motiveaza demersul scriitoricesc printr-un citat in versuri identificat intr-o carte de demult despre Capitala: Nimic de la mine / si / Tot ceea ce aici s-a publicat / Din documente, scrieri, publicatii s-au luat. Petru V. Ignat isi propune sa reconstituie viata, mentalitatile locuitorilor vechiului Bucuresti pe un parcurs de aproape un secol si jumatate, de la inceputul veacului al XIX-lea pana la jumatatea celui urmator, nu numai prin institutii si artere de circulatie, mijloace de transport si de comunicatie, ci mai ales prin acel spirit propriu, inconfundabil al locuitorilor Bucurestiului, si se slujeste de o frumoasa si corecta apreciere a scriitorului Felix Aderca: "Cei mai multi dintre noi avem inca naivitatea sa credem ca orasele traiesc prin cladiri, parcuri, bulevarde, tramvaie si telefoane. Greseala ! Orasele traiesc prin sufletul lor, si fiecare metropola zamisleste o atmosfera, duhul ei de neasemuit" Domnia de aproape jumatate de secol a lui Carol I, domnitor intre 1866 – 1881 si Rege al Romaniei din 1881 pana la incetarea sa din viata in 1914, s-a dovedit extrem de rodnica pentru intreaga tara si nu in ultimul rand pentru Bucuresti. Treptat, treptat dupa 1866 Capitala cunoaste un proces de transformari edilitare si se aliniaza la o civilizatie urbana aidoma marilor metropole europene din tarile occidentale. Trecerea de la un stil urbanistic oriental la unul de factura occidentala s-a infaptuit cu mult succes, si a fost doar un inceput promitator in perioada primariatului lui Pache Protopopescu (intre anii 1888 – 1891). In acei ani s-au trasat principalele axe rutiere ale Capitalei si avem in vedere marile bulevarde care unesc nordul cu sudul Bucurestiului, intre acestea bulevardul Lascar Catargiu reprezentand un etalon al modernismului urban. Bulevardul Orientului pana la Gara Obor a cunoscut in acei ani transformari spectaculoase si au aparut noi amenajari, piata C. A. Rosetti, de pilda, asigurandu-se largirea noii artere de circulatie prin demolarile atat de necesare ale vechilor constructii din zona actualei Piete a Universitatii.
Calea Grivitei se chema Strada Tacuta
Au reclamat ample rectificari si modernizari necesare la sfarsitul secolului XIX si inceputul celui urmator Ulita Targovistei si ulita numita Strada Tacuta, ulterior cunoscuta sub numele Calea Grivitei care s-a numit asa dupa Razboiul de Independenta din anii 1877 – 1878. Era cea mai lunga strada din Capitala. Bulevardele si marile strazi din Bucuresti dar si alte cai de acces mai mici dar incarcate de un istoric interesant se remarca prin cladirile lor si prin oamenii pe care ii adaposteau, atat locuitorii lor cat si faptele acestora lasand urme, amintiri si ecouri care s-au transmis pana astazi in constiinta si memoria individuala si colectiva a Cetatii. Pe Calea Grivitei, bunaoara, se distingea locuinta boierului grec Grigore Romaniti. Imobilul, cu valoare arhitectonica de patrimoniu cultural – national gazduieste din anul 1978 Muzeul Colectiilor de Arta. Palatul stirbei este o alta constructie remarcabila, o opera a arhitectului francez Michel Sanejouard; in 1835 acesta era implicat nemijlocit in executarea tuturor detaliilor arhitectonice ale casei. Resedinta a fost casa particulara a domnitorului Barbu stirbei. In anul 1881, cel al proclamarii Regatului Romaniei, palatului amintit i s-a adaugat un etaj iar ornarea constructiei cu cariatide ii ofera un aspect somptuos. Multe strazi din Bucuresti au o istorie interesanta: Strada Icoanei cu scoala Centrala de Fete ridicata in anul 1892 dupa planurile arhitectului Ion Mincu, strada Lipscani se remarca printr-un comert activ si infloritor, cu magazine celebre in care locuitorii Capitalei se inghesuiau pentru a face cumparaturi in tot timpul anului dar indeosebi in vremea sarbatorilor de Paste, Craciun si de Anul Nou. Magazinele de pe Lipscani apartineau unor negustori priceputi si onesti care se bucurau de aprecierile unei clientele care le frecventau asiduu, oameni din centrul orasului dar si de la periferiile Bucurestilor: magazinele lui Ionita Onessa, a celor doi asociati Martinovici si Assan. Nu mai putin cunoscut era magazinul Hachette cu articole de papetarie si librarie si cel universal "Socec". Bucurestiul era remarcat de straini ca si de locuitorii urbei prin elemente incarcate de o istorie interesanta. Cartierul Cotroceni avea un bulevard majestuos, numit al Castanilor. In acea zona se aflau Facultatea de medicina " Carol Davila" si Biserica Sfantul Elefterie. si strada Popa Nan reprezinta o "mahala emancipata" prin evolutia ei pe traiectoriile modernitatii, in acest perimetru, functionand o foarte cunoscuta editura Cugetarea condusa de Georgescu – Delafras.
Trasuri si cupeuri
Transportul in comun a cunoscut in Bucurestii de altadata o perioada romantica pe care o percepem in zilele noastre numai in imagini de epoca. Sunt anii sfarsitului de secol XIX si inceputul celui urmator, cand cetatenii Capitalei calatoreau cu trasuri, cupeuri, sanii cu clopotei, mijlocul de tractiune fiind impus de imprejurari, de catre muscali corpolenti. Cresterea numarului trasurilor reclama si atunci ca si astazi numeroase locuri de parcare a caror gasire si amplasare revenea municipalitatii orasului. Un calator strain, A. Veltman a lasat pentru contemporani, dar si posteritatii insemnari despre vechiul Bucuresti in care trasurile si conducatorii lor ocupau un loc central: " De veti intra inspre Colentina sau Herastrau, pe Ulita Podu–Mogosoaiei, seara pe la opt-noua ceasuri, o sa te umple de mirare sirul calestilor de Viena, hamurile stralucitoare ale cailor de la trasurile muscalilor, birjarii, boieri in bogate costumuri asiatice si cucoanele impopotonate dupa jurnalul de la Paris." Universul cultural si artistic al vechiului Bucuresti este omniprezent in paginile lucrarii scriitorului Petru V. Ignat, o Capitala in care cultura si una din cele mai reprezentative exponente ale acesteia – cartea, ocupa un loc insemnat. Buchinistii, anticari competenti au fost o emblema de notorietate in anii de demult al Bucurestilor si intre acestia s-au detasat figuri foarte cunoscute ale secolelor XIX si XX (prima parte): Leon Alcalaz, Steinberg, Pinath, Azur Mosoiu, Anton Alexandrescu, Iuliu Pach si altii. Un loc privilegiat pentru amatorii de carte veche si buna, de literatura romana si straina, frecventat asiduu de toti cei ce apreciau galaxia Gutenberg cu astrele ei mai mari sau mai mici era Pavilionul de carte: Casa Anticarilor (in spatiul actual pe care il ocupa Centrul Cultural al Ministerului de Interne).
Nu putini erau cei care isi tineau cartile in lazi purtandu-le cu ei dupa imprejurari in peregrinari bucurestene sau prin localitati din tara. Intrucat cartea religioasa ocupa un loc insemnat in preocuparile intelectuale ale multor romani aceste "Lazi cu vivlii"(biblii n.n) erau de notorietate, iar unul dintre posesorii si purtatorii unei astfel de lazi a fost marele nostru poet Mihai Eminescu. Restaurantele, bodegile si cafenelele bucurestene nu erau numai localuri unde se puteau consuma mancaruri, bauturi si cafele preparate cu mult gust, gastronomia romaneasca fiind apreciata la superlativ de bucuresteni cat si de straini. Erau locuri in care cantecul, voia buna si verva se etalau cu virtuozitate si intre acestea sunt amintite: Capsa, Otetelesanu, Gambrinus, Caru’ cu bere s.a. Bucurestenii aplaudau copios slagarele la moda interpretate de N.D. Ionescu la Union sau il adulau pe celebrul tenor Nicolae Leonard. Scriitori de seama, actori consacrati alcatuiau o boema bucuresteana in care excelau Ion Luca Caragiale, Dumitru Teleor, Ion Iancovescu, Grigore Vasiliu-Birlic si multi altii.
Strauss in Cismigiu
De un farmec aparte se bucurau gradinile Bucurestiului, un loc deosebit il ocupa Cismigiul, unde a concertat si celebrul Johann Strauss – fiul. si tot in aceasta oaza de verdeata din Bucuresti, locul unei naturi generoase, a existat o casa, unde in timpul Primului Razboi Mondial isi depozita cartile pentru a le transporta peste munti, la fratii nostri ardeleni, vestitul taran transilvanean Badea Cartan. Bucuresteni prin nasterea sau stabiliti aici au facut cinste si onoare nu numai orasului dar si tarii si chiar Europei. Scriitorul se opreste cu indreptatita atentie si consideratie la o romanca celebra, Dora D’Istria, pe numele ei real Elena Ghica, nepoata principilor pamanteni Grigore Ghica si Alexandru Ghica, o temerara alpinista care in anul 1855 a escaladat Alpii Elvetieni si a fixat pe varful Mönch din acest masiv muntos tricolorul pe care scria "Traiasca Romania", simbolul nostru national strajuind la 4107 metri deasupra tarii Cantoanelor. si alt roman, marele actor de comedie Constantin Tanase, a dus cu mult succes faima tarii sale peste hotare. O intalnire memorabila la restaurantul El Caron, din Paris, a avut loc intre Constantin Tanase si celebrul Charlie Chaplin. O celebra figura feminina a Bucurestilor de la sfarsitul veacului XIX si din primele decenii ale secolului XX a fost tanara Maria Mihaescu cunoscuta sub numele de "Mita Biciclista", cea care purtand pantaloni, pedala cu energie pe Calea Victoriei, sfidand prejudecatile timpului si conventionalismele conservatoare. Ceea ce a reusit autorul acestei interesante carti se reflecta printr-o constatare dar si printr-un mesaj in acelasi timp: " Amintirile se ivesc din sipetul aducerilor aminte cu ajutorul celor care nu lasa sa se astearna uitarea peste locurile si peste oamenii asezati de mult dincolo de viata si care au trait pe aceste vetre". si in mod cert acest Bucuresti in vremi de demult se adauga indiscutabil unei literaturi documentar – istorice de foarte buna calitate menita sa ne desfete noua cititorilori atat gandul cat si sufletul.
