Rasputin nu a fost nici preot, nici călugăr – așa cum era, uneori, socotit în Rusia. Dar el a condus, din umbră, Imperiul Țarist, până aproape de prăbușirea acestuia.
Grigori Rasputin s-a născut în 1869 într-un sat din Siberia. Pe la 18 ani a stat trei luni într-o mânăstire, apoi a vizitat Grecia și Ierusalimul. În 1903, Rasputin a ajuns în capitala Rusiei, Petrograd, unde a anunțat că are puteri sfinte, mai ales tămăduitoare.
Societatea rusească, mai ales aristocrația, era la acel moment foarte atrasă de religie, astfel că Rasputin a fost admis în preajma familiei țarului Nicolae al II-lea. Ascensiunea lui Rasputin a fost favorizată de boala unicului fiu al țarului, Alexei, care suferea de hemofilie și pe care Rasputin părea să îl poată ajuta.
Specialiștii îi recunosc astăzi lui Rasputin o singură putere specială – aceea de a hipnotiza. La începutul secolului XX, ea i-a fost însă suficientă pentru a căpăta o mare influență asupra țarinei Alexandra și a prințului moștenitor Alexei, dar și altor membri ai aristocrației ruse, mai ales asupra femeilor. Chiar țarul ajunsese să-l numească pe Rasputin “prietenul nostru”.
Se zice că Rasputin atenua anumite boli prin puterea rugăciunilor, după cum susțineau contemporanii, sau prin aceea a hipnozei, după cum afirmă oamenii de știință.
Cu certitudine însă, omul Rasputin ducea o viață personală scandaloasă, marcată de excese sexuale, de beții și de încălcări flagrante ale etichetei Curții Imperiale. Convingerea lui Rasputin era că harul divin se poate dobândi prin afundarea în păcat.
Drept răspuns, Biserica Ortodoxă Rusă l-a contestat permanent pe așa-zisul călugăr, iar serviciile secrete țariste (la fel de active precum, ulterior, cele sovietice) l-au monitorizat.
În timpul primului război mondial, Rasputin, apropiat al țarinei Alexandra, de origine germană, și, drept urmare, nepopulară, a fost acuzat că ar fi spion german.
Un grup de nobili a decis, în acest context, eliminarea lui Rasputin. Asasinatul a avut loc în casa șefului complotiștilor, prințul Felix Iusupov. Aici, lui Rasputin i s-au oferit prăjituri și vin în care fusese pusă o mare cantitate de cianură.
Se pare că tentativa de otrăvire a eșuat, iar Iusupov a fost obligat să-l împuște pe Rasputin cu un revolver.
Rasputin a reușit totuși să fugă din palat, iar complotiștii l-au urmărit, l-au lovit cu bâtele și în final i-au aruncat corpul în râul Neva.
După trei zile, cadavrul lui Rasputin a fost recuperat din râu și autopsiat. Cauza oficială a morții nu a fost nici otrăvirea, nici împușcarea și nici loviturile, ci înecul.
Se zice că brațele lui Rasputin au fost găsite în poziție verticală, ca și cum ar fi încercat să scape de legăturile cu care fusese imobilizat.
O ipoteză mai recentă asupra morții lui Rasputin acreditează implicarea serviciilor secrete britanice în acest asasinat.
Marea Britanie era preocupată de posibila retragere a Rusiei din războiul contra Germaniei, ca urmare a influenței lui Rasputin. Această retragere ar fi permis Germaniei să-și mute trupele de pe frontul de Est pe cel de Vest, ceea ce putea însemna răsturnarea evoluției războiului în favoarea Puterilor Centrale.
Concret, în cadavrul lui Rasputin au fost găsite trei gloanțe. Cea mai gravă rană, posibil fatală, a fost produsă de un glonț tras în frunte, de un alt tip decât al celorlalte două. Un raport al unui cercetător britanic, susținut și de Muzeul Imperial al Războiului, arată că glonțul din frunte era doar din plumb, fără cămașă de oțel. În anii războiului, majoritatea gloanțelor aveau cămașă din metal dur. O excepție făceau însă gloanțele britanice de la revolverele ofițerești Webley. Se pare că glonțul fatal a fost tras dintr-un revolver Webley.
În zilele morții lui Rasputin, la Petrograd, singurul om care avea revolver Webley a fost locotenentul Richard Dewdney, un ofițer al serviciului britanic de informații SIS. După uciderea lui Rasputin, Richard Dewdney a revenit în Anglia și a murit în anul 1961.
La mai puțin de un an de la moartea lui Rasputin, în 1917, comuniștii au cucerit puterea în Rusia, iar întreaga familie țaristă a fost executată.
Citește și: FOTO. TELEGRAMELE care au schimbat cursul ISTORIEI
