Ca multe alte valori ale Patrimoniului Național, Conacul de la Țigănești, în care a fost hotărâtă Unirea Principatelor, a trecut după venirea comuniștilor printr-o serie de transformări care l-au adus în pragul distrugerii.
A fost, pe rând, sediul IAS Tecuci, casă de odihnă pentru oamenii muncii de la Sidex Galați și motel „2 stele“. Anul trecut, după 11 ani de demersuri și procese a fost retrocedat Academiei Române, care avea palatul în proprietate din 1900.
Conacul de la Ţigăneşti, situat la 7 kilometri de Tecuci, i-a aparținut poetului Costache Conachi, ispravnic, logofăt, considerat precursorul poeziei moderne româneşti.
Conacul de la Țigănești și Conacul de la Mânjina al lui Costache Negri, fiul dintr-o căsătorie anterioară a Smarandei Negri, soția lui Costache Conachi, au găzduit întâlnirile de taină la care unioniştii, Al. I. Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu şi ceilalţi, au pus la cale Unirea Moldovei cu Ţara Românească.
Conacul de la Țigănești este un palat în stil neoclasic, cu trei nivele, înconjurat de un parc generos, de 70 ha. Este înscris în Lista monumentelor istorice sub codul GL-IV-m-B-03148. Poarta triumfală de la intrarea în curtea conacului, construită în stil neogotic, e înscrisă în lista monumentelor istorice sub codul GL-II-m-B-03123.
Parfumul unor vremuri de mult apuse
La Conacul de la Țigăneşti s-a născut pe 14 octombrie 1777 şi a trăit aproape întreaga viaţă Costache Conachi.
La Conac, poetul şi-a transpus în versuri dragostea pentru Zulnia, Smaranda Negri şi tot aici a avut loc şi căsătoria lor.
După moartea tatălui său, Costache Conachi a vândut casele din Iaşi şi a cumpărat mai multe moşii din preajma Tecuciului, ajungând proprietarul unui domeniu de peste 30.000 ha, ce se întindea în trei judeţe, Tecuci, Covurlui şi Putna.
Pe 17 august 1828, la Conacul de la Țigăneşti s-a născut Cocuţa, fiica lui Costache Conachi şi a Smarandei Negri, care în 1846 s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, caimacam al Moldovei.
Căsătoria Cocuţei cu antiunionistul Vogoride nu avea să dureze prea mult, pentru că „turcescul ginere“ şi-a dat arama pe faţă. El visa să ajungă domnitor al Moldovei şi chiar şi-a amenajat la Conacul de la Țigănești o Sală a Tronului. Însă Cocuţa nu împărtășea iniţiativele antiunioniste ale soţului şi a rupt căsătoria cu Vogoride, iertându-l pentru că i-a risipt o mare parte din avere, dar nu şi pentru trădarea idealului Unirii Principatelor: „Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai decât zestrea ce ţi-am adus-o eu, fata lui Conachi. Îţi iert risipirea, dar nu îţi iert trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit să fie şi a dumitale“. Cocuţa s-a recăsătorit în Italia, cu principele Emanoil Rupsoli, devenind principesă de Rupsoli, dar şi-a găsit odihna veşnică sub lespedea Bisericii de la Tigăneşti.
O avere donată
Academiei Române
După moartea Cocuţei, domeniul de la Ţigăneşti a fost moştenit de unul din fiii din prima căsătorie, Emanoil Vogoride, care în 1888 a vândut Conacul şi moşia de la Țigăneşti lui Tache Athanasiu, mare proprietar de terenuri şi prefect PNL al judeţului Tecuci între anii 1878-1898. Prin testamentul din 27 decembrie 1897, Athanasiu a lăsat Academiei Române „Conacul“ cu cele 70 ha de parc şi moşiile de la Țigăneşti şi Călmăţui, 800 ha de pădure şi 350 ha de arabil. După moartea sa, moştenitorii au atacat testamentul în justiţie, dar fără succes şi de la 1900 Academia Română a devenit proprietara Conacului şi a celor două moşii.
Conform dorinței testamentare a lui Athanasiu, Academia a înfiinţat la Conacul de la Ţigăneşti „Şcoala de Agricultură a Academiei“.
După venirea comuniştilor la putere, terenurile și palatul i-au fost confiscate Academiei Române în baza Deciziei nr. 1486/02.11.1948 a Consiliului de Miniştri a RPR, ce avea la bază Decretul 198/13.08.1948. În 1952, „Şcoala de Agricultură a Academiei“ a fost trecută la Ministerul Agriculturii, iar din 1967 devine „Centrul Şcolar Agricol“, transformat mai târziu în „Liceul Agricol Tecuci“. Liceul a primit un nou sediu în Tecuci, iar Conacul de la Țigăneşti a devenit sediul IAS Tecuci.
Casă de odihnă pentru siderurgiști
Î
n 1974, Constantin
Dăscălescu, fost prim-
ministru, pe atunci primsecretar PCR la Galaţi a pus ochii pe palat, care era locul ideal pentru petreceri „tovărăşeşti“. Judeţeana PCR nu îl putea lua la Gospodăria de Partid, pentru că bătea la ochi, aşa că palatul de la Țigăneşti a fost trecut în proprietatea Combinatului Siderurgic Galaţi. Prin ordinul 75/AS/21.04.1981, fostul Sidex a preluat palatul la valoarea de inventar de 2.171.220 lei, cu o suprafaţă construită de 12.900 mp, 25.000 mp de parc şi 8.600 mp de terenuri sportive. Restul parcului, până la 70 ha, a devenit proprietatea IAS Tecuci. Sub camuflajul de casă de odihnă pentru siderurgişti, Ţigăneştiul
a devenit marea atracţie
a şefilor comunişti, „reprezentanții“ oamenilor muncii. În curtea palatului au construit o piscină şi terenuri de tenis. De 2-3 ori pe an, erau aduşi siderurgişti, care erau filmaţi pentru „Telejurnal“. În rest, Conacul era locul în care activiştii obişnuiau să tragă câte o băută.
Urmele celor trei decenii în care Conacul a fost unul dintre activele Sidexului se văd și astăzi, prin excesele esteticii proletcultiste. La peronul intrării în palat a fost construită o şarpantă din profile grele de inox, iar pe balustradele terasei de la etajul 1 au fost sudate „blazoanele“ Sidex, cu furnale stilizate. În 1999, la pregătirea privatizării combinatului, a avut loc desprinderea de fluxul tehnologic principal a unor activităţi auxiliare. Atunci, Conacul a fost trecut în proprietatea nou-înfiinţatei societăţi hoteliere SC Dunasi SA Galaţi, al cărui acționar unic era FPS, succedat de AVAS. În perioada în care a fost activ al Dunasi SA, conacul de la Țigănești a devenit Motelul „Casa Albă“, cu un confort de 2 stele.
La privatizarea Sidex, Guvernul Năstase a dat multinaționalei LNM Holdings, actualmente ArcelorMittal, și terenul Conacului de la Țigănești, deși imobilul, aparţinea atunci de firma Dunasi. Abia anul trecut, Tribunalul Galați a obligat combinatul să restituie Academiei Române terenul aferent palatului.
Probleme
Șapte ani de procese
Până în 2005, Academia Română nu a putut revendica palatul, pentru că nu exista cadrul legal. În 2009, forumul a deschis acţiune civilă, solicitând retrocedarea în natură a conacului. După 4 ani de procese, pe 26 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa teritorială și dosarul a fost transferat la Tribunalul Galați. A urmat altă serie de amânări. Pe 14 martie 2016, magistrații au pronunțat în sfârșit sentința prin care s-a făcut dreptate Academiei Române, fiindu-i retrocedată proprietatea.
