Unirea Principatelor Române: diplomaţie și propagandă europeană (1848-1859)

de Liviu Brătescu , 24 ianuarie 2016 - stire actualizata la ora 15:20, 24 ianuarie 2016

Aflată în exil încă din anul 1848, pleiada de tineri intelectuali şi oameni politici cunoscută sub denumirea de „generaţia  paşoptistă“ îşi fixa pentru anii ce aveau să urmeze câteva obiective clar conturate ce urmau a fi aduse la cunoştinţa marilor puteri cu sprijinul jurnaliştilor, diplomaţilor şi liderilor politici europeni.

Programul politic schiţat în intervalul 1848-1857 era axat în primul rând pe dobândirea sprijinului  internaţional pentru Unirea Principatelor şi presupunea în mod firesc, în vederea realizării lui, o coagulare a tuturor energiilor materiale şi umane nu doar ale celor aflaţi în exil, ci şi ale celor din ţară. Dificultăţile întâmpinate nu erau puţine la număr, ele fiind  generate de diferitele interese din cadrul concernului european, dar şi de viziunile diverse existente în emigraţia românească cu privire la strategiile ce trebuiau adoptate  în vederea  reuşitei proiectului – Unirea Principatelor Române.

„Republica Română“ din Paris

Primul demers consistent de propagandă în favoarea a ceea ce avea să se numească „problema românească“ aparţinea grupării constituite la Paris în jurul lui I.C. Brătianu şi lua forma unei publicaţii numite „Republica Română“, apărută mai întâi în 1851 la Paris, apoi la Bruxelles, în 1853. Cu ajutorul unei asemenea publicaţii, revoluţionarii din jurul lui I.C. Brătianu şi C.A. Rosetti îşi fixau ca principal obiectiv politic, pentru acel moment, cointeresarea guvernelor europene în formarea unui stat puternic la nordul Dunării. Întreaga acţiune de propagandă cunoştea în perioada ulterioară războiului Crimeii (1853) o intensificare provocată, printre altele, şi de diferitele idei vehiculate de către unele cercuri politice occidentale potrivit cărora Principatele Române ar fi aparţinut Imperiului Otoman. Unul din documentele emigraţiei româneşti care-şi propunea să contracareze o asemenea teorie şi care purta semnătura lui I.C. Brătianu era memoriul „Despre rolul românilor din Principate în războiul actual (1854)“, care insista asupra existenţei unei relaţii speciale între români şi turci, cu drepturi şi obligaţii reciproce apărute şi ca urmare a conştientizării existenţei unui duşman comun: Rusia. În acelaşi timp, I.C. Brătianu considera ca fiind de datoria lui să-l avertizeze pe împăratul Napoleon al III-lea, numit  „protectorul românilor“, în privinţa politicii duplicitare a Rusiei şi Austriei, ce aveau drept scop comun nedeclarat îndepărtarea Franţei din Orient.

Necesitatea unui prinț străin

Apărută mai întâi ca expresie a calculelor pe care le realizau cancelariile puterilor europene la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul veacului al XIX-lea, ideea prinţului străin începea să fie susţinută din aceeaşi perioadă şi de numeroşi reprezentanţi ai elitei româneşti.         

 Treptat, numărul oamenilor politici români implicaţi în proiectul unirii Principatelor sub un prinţ străin creşte. Unul dintre aceştia era N. Golescu, cel care înainta la 6 martie 1856 un memoriu bine documentat plenipotenţiarilor Franţei, Angliei şi Sardiniei, în care expunea dorinţele românilor şi care sublinia foarte exact faptul că  românii nu doreau ca acesta să fie turc, german sau rus. La fel de important devine în acest context al memoriilor politice şi cel realizat de Grigore Alexandru Ghica, care scria chiar contelui Walewski. George Dim. Bibescu, fostul domn, pleda pentru aceleaşi idei în broşura Les Principautés Roumaines devant l’Europe, semnând sub pseudonimul Sanejound.Privind retrospectiv, se poate spune că toată această campanie dusă de foştii revoluţionari, în perioada 1848-1856, începea să dea rezultate, mai ales în rândul opiniei publice franceze. Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezenta Paul Bataillard, pentru care unica alternativă posibilă în privinţa Unirii Principatelor Române devenea tot mai mult unirea acestora sub un principe străin, ereditar. Lui i se alăturau, în perioada următoare, omul politic Louis de Naleche, istoricul şi activistul politic J.A. Vaillant sau jurnalistul şi publicistul Edmond Textier, ultimul evidenţiind avantajele şi prestigiul pe care le-ar fi obţinut Franţa în cazul realizării dezideratelor naţionale ale românilor. Întrun asemenea climat, poziţia oficială a statului francez prezentată de baronul Bourqueney, ambasador la Viena, ce anunţa existenţa unui memorandum prin care se propunea unirea Principatelor sub un principe străin, dintr-o familie domnitoare europeană, nu mai putea fi considerată o surpriză. Era astfel pentru prima dată (la 1855) când problema unirii Principatelor şi cea a prinţului străin apăreau în dezbaterea internaţională în mod neechivoc. Documentul amintit aducea, în acelaşi timp, argumente în favoarea constituirii unui stat care ar deveni ulterior o barieră naturală în calea oricărei ameninţări la adresa Imperiului Otoman.

Diligențe la Londra

Simţind faptul că întreaga luptă românească ar fi putut deveni una încununată de succes dacă s-ar fi obţinut şi susţinerea guvernului britanic, Dimitrie Brătianu trimitea la 27 mai 1856 lordului Clarendon o nouă epistolă în care atrăgea atenţia asupra pericolelor ce planau asupra Principatelor Române. Demersul acesta putea fi considerat unul ce-şi atinsese obiectivele dacă avem în vedere faptul că la Congresul de la Paris din acelaşi an, reprezentantul Angliei susţinea dreptul românilor de a-şi exprima în mod liber voinţa cu privire la viitorul lor politic, motiv pentru care considera necesară îndepărtarea domnitorilor existenţi şi promulgarea unui firman de convocare a Adunărilor ad-hoc, în deplin acord evident cu reprezentanţii marilor puteri la Constantinopol. Entuziasm, bună-credinţă, determinare, toate acestea erau elementele ce caracterizau activitatea lui Dimitrie Brătianu. Pentru o acţiune precum cea în care se angajase el erau însă necesare şi resurse financiare importante, motiv pentru care scria pe 3 iulie 1856 lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Mălinescu şi Nicolae Ionescu pentru a-i informa despre activitatea sa de propagandă în rândul opiniei publice  engleze,  dar şi despre lipsa mijloacelor materiale. Familiarizat deja cu mediile politice occidentale şi bun cunoscător al orgoliilor existente în cadrul acesteia, Dimitrie Brătianu îi îndemna pe liderii politici moldoveni amintiţi să sprijine acţiunea întreprinsă de el prin invitarea comisarilor marilor puteri la Iaşi, unde trebuia să le fie făcută o primire triumfală, fapt considerat de el ca o acţiune cu un rezultat pozitiv garantat.

Familiaritatea stabilită de Dimitrie Brătianu în mediile politice şi jurnalistice britanice permitea chiar primirea unor sfaturi din partea unor influenţi lideri de opinie precum N. Browne, ziarist la “The Morning Post“.  Acesta era cel care pe 14 ianuarie 1857, după ce-l asigura pe Dimitrie Brătianu că va scrie despre „problema românească“, îl sfătuia să se preocupe cu prioritate de forma de guvernământ, unirea fiind, în opinia lui, un proiect politic mai greu de realizat datorită opoziţiei unora dintre puterile europene. Fundamental era, din punctul de vedere al ziaristului englez,  formarea unor instituţii libere şi a unui mare Partid Naţional. În felul acesta, credea N. Browne, existau premisele necesare pentru realizarea „în câţiva ani a unei adevărate uniri, care să cuprindă pe toţi conaţionalii dumneavoastră de sub dominaţia Austriei. Cred că acesta ar trebui să fie ţelul domniilor voastre “. Era evident însă că o asemenea idee nu putea fi acceptată de către elita politică românească. Cum apelul amintit al lui Dimitrie Brătianu nu găsea un mare ecou în rândul elitei politice româneşti, acesta trecea la o nouă strategie, şi anume publicarea la 1/13 august 1857 a unei scrisori către C.A. Rosetti, în ziarul „Românul“, care lua forma unui  apel adresat tuturor  românilor pentru a contribui la o subscripţie publică naţională în scopul strângerii de fonduri  pentru propaganda unionistă. 

Argumentul european

Încurajaţi de poziţia exprimată de Franţa, înainte şi în timpul desfăşurării Congresului de la Paris (1856), oamenii politici români includeau, în documentul ce avea să fie aprobat în Divanul ad-hoc de la Iaşi şi Bucureşti, solicitarea unirii Principatelor Române sub un prinţ străin. Printre argumentele prezentate de Mihail Kogălniceanu, la 7 octombrie 1857, în favoarea ultimului deziderat amintit erau, pe de o parte, contribuţia pe care o putea avea existenţa unei legături cu familiile domnitoare ale Europei la stabilitatea noului stat, dar şi compromiterea domniilor pământene, considerate a fi regimuri favorabile anarhiei şi corupţiei. Documentul aprobat de Divanul ad-hoc din Moldova era adoptat şi de cel al Ţării Româneşti, pregătind într-un fel terenul viitoarei uniri.

Un eveniment precum cel amintit nu putea să-l ţină deoparte tocmai pe I.C. Brătianu. Discuţiile axate asupra documentului amintit îi prilejuiau acestuia realizarea unei incursiuni în istoria românilor, arătând tot acum consecinţele negative ale domniilor pământene responsabile, în opinia lui, de exercitarea numeroaselor influenţe străine în Principatele Române. Nici el nu ignora transformarea de-a lungul timpului a tronului în obiect al disputei familiilor boiereşti influente. Acuzat chiar în preajma Adunărilor ad-hoc pentru un comportament politic considerat anarhic, I.C. Brătianu contracara preluând teme din discursul liderilor politici europeni şi subliniind contribuţia pe care putea să o aibă aducerea unui prinţ dintr-o dinastie străină la transformarea societăţii româneşti într-una bazată pe ordine şi progres, dar şi la stabilirea unei solidarităţi între noul stat de la gurile Dunării şi marile puteri, după modelul celei existente între ele.

Pentru un om politic preocupat să demonstreze consecvenţa sa, susţinerea proiectului amintit trebuia justificată: „Europa întreagă e organizată în monarhii bazate pe principiile cuprinse în Convenţia de la Paris“, afirma viitorul lider liberal. Iniţiativele lui Brătianu nu se opreau însă aici. Caracterul reprezentativ al Adunării din care făcea şi el parte îl determina să propună, din momentul în care conferinţa marilor puteri hotăra în privinţa destinului Principatelor, începerea imediată a unei dezbateri asupra viitoarei constituţii şi a unei noi legi electorale.

Belgia Orientului

Dorinţele românilor deveneau, după numeroasele dezbateri din timpul Adunărilor ad-hoc de la sfârşitul anului 1857, parte componentă a unui program politic clar formulat. Ceea ce devenea destul de repede vizibil era faptul că, pentru moment, diplomaţia europeană părea să aibă o altă viziune asupra modului în care trebuia să evolueze spaţiul de la nordul Dunării, nelăsând deloc impresia unei minime disponibilităţi de a accepta cererile formulate în primele adunări reprezentative româneşti.

Primul semnal negativ venea chiar de la ambasadorul francez la Constantinopol, Thouvenel, care-i cerea lui D. Bolintineanu să transmită deputaţilor din Moldova hotărârea guvernelor europene de a nu accepta sub nici o formă slăbirea Imperiului Otoman. Că aşa stăteau lucrurile avea să se observe în prevederile Convenţiei de la Paris, din 1858, care enunţau principiul alegerii unor domni pământeni. La fel de consecvenţi se dovedeau a fi însă şi românii. Chiar dacă proiectul întocmit de Anastasie Panu nu găsea în acel moment nici o susţinere, preluând o solicitare a unuia dintre membrii săi, Adunarea electivă a Moldovei, întrunită în ianuarie 1859, reafirma ideea unirii Principatelor sub un prinţ străin, neuitând să-l facă atent, tot acum, pe viitorul domn, ales mai întâi la Iaşi, pe 5 ianuarie, asupra responsabilităţii ce-i revenea în privinţa îndeplinirii acestui deziderat. Din aceste motive, aserţiunea consulului Austriei la Iaşi, potrivit căruia ar fi existat o înţelegere între Al.I. Cuza şi susţinătorii săi privind îndeplinirea articolului trei din Dorinţele Partidei Naţionale, pare a fi una plauzibilă: „Trebuie să fi făcut o declaraţie precisă prietenilor săi politici că va lupta neîncetat pentru unire şi, eventual, va renunţa de bunăvoie la tron“.Alegerea lui Al.I. Cuza ca domn al Principatelor Unite la 5 şi 24 ianuarie 1859, expresie a politicii faptului împlinit, nu era privită de contemporani doar ca o uniune personală.

Conştient de misiunea sa, „domnul unirii“ adresa a doua zi după votul din Muntenia o scrisoare Puterilor Garante în careşi afirma deschis decizia de a respecta toate hotărârile Adunării elective, ca unul ce s-a luptat pentru impunerea lor.Intenţia de a părăsi tronul la momentul potrivit, Cuza i-o mărturisea şi consulului Belgiei la Bucureşti, Jacques Poumay, în februarie 1859: „Puterile vor înţelege şi vor aprecia situaţia dificilă a ţării şi în final vor fi de acord cu soluţia prinţului străin şi cu un statut juridic internaţional de natură să facă din Principate o Belgie a Orientului“. Obţinerea pentru România a unui statut juridic internaţional asemănător cu cel al Belgiei era în continuare pentru elita politică românească un obiectiv important. Problema prinţului străin avea să preocupe pe oamenii politici români şi în timpul domniei lui Al.I. Cuza, devenind un adevărat fir roşu ce reapărea mai ales în momentele de criză. 

Liviu Brătescu - istoric și cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ Iaşi, doctor în Istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, cu teza „I.C. Brătianu şi politica externă a României. 1866-1888“. O altă carte scrisă de Liviu Brătescu și care are ca subiect Unirea Principatelor se numește „România la răscruce. Anul 1866“.

Comentarii

  • https://ro.wikipedia.org/wiki/Cumani#/media/File:Europe_mediterranean_1190_cropped.jpg

    25 ianuarie 2016 15:22

    La toți ceaușeii ăștia zis "istorici" și "cercetători științifici" - se vede aici pe ce se duc fondurile din Cercetare, de la bujetul statului, de care se plâng ei că "sunt insuficiente" pentru ștudiile lor "științifice" - vezi cum se feresc de pomenirea rolului TOTAL al masonilor în procesul de Uimire a Valahiyei cu Șoldova la 1859. Se feresc de cuvântul "masoni" mai ceva ca dra cu' de tămîie... HAHAHAHAHAHA ! ...așa le-a lăsat cu-limbă-de-moarte mincinosul Ceașkă al lor, iar oltenașul kolonel-di-tufiși politruk ystorik Dogaru are grijă să fie asta respectată cu sfințenie. Zici că istoria lor e ca generația spontanee, apărută din nimic și ajunsă majik "pe noi trepte de progres și civilizație". Cum au apărut moldovenii, bre, dacă zona n-a fost colonizată de Imperiul roman ? ...prin MAGNETIZM ? TEREZTRU, sau LUNATIK ? ...și la fel "s-au mișcat mai cu talent" - vorba lui Gigi ciobanul pușcăriaș, devenit și el "ystorik" și "cercetător științifik" kAkademik - la 1859-1866 niște boiernași di la Yeși și au rializat Uimirea cea vestită a Estului, în care au secat Milkov-ul dintr-o sorbire... Ia să vedem - de unde izvorăște Milkov-ul ? ...de lângă PUTNA Vrancei ! ...ce înseamnă "putna" în ukrainește ? .înseamnă "valea seacă" ! ...înseamnă că zona era locuită la anul 1000 de UCRAINENI ! QED. Ăsta e nepoțelul povestitotului pentru copii, I. Al. Brătescu-"Voinești"... Realitatea e TOTAL DIFERITĂ - "Hai să dăm mână cu mână cei cu inima cumână, să jucăm hora frăției pe pământul Cumâniei" ! HAHAHAHAHAHAHA ! "Unirea vrem !" Valahiya, Moldaviya, Novarassiya ! ...cu capitala la Yeși, dulșili tîrg al yeșilor alani așezați acolo de regii unguri, cei care au construit TÎRGUL YEȘILOR...

    raspunde comentariului
  • FELICIA MANDREA, Harvard Univ.

    25 ianuarie 2016 14:26

    Un articol FOARTE SLAB. Se vede influenta nociva, comunista a acestui asa-zis "itelectual" care inca propagaminciuni istorice, MAI ALES PRIN OMITERE DE DOVEZI ISTORICE RELEVANTE I.C. BRATIANU A VANDUT MOSIA SOTIEI SALE BA SA STRANGA FONDURILE NECESARE PENTRU A FACE ACTIUNI DE LOBBY PUTERNIC MAI ALES IN CAPITALELE MARILOR PUTERI PENTRU A PROMOVA UNIREA PRINCIPATELOR ROMANE!! **** Cat despre aportul mai ales al Angliei si mai putin al Frantei pentru a influenta Poarta Otomana sa permita alegeri libere, corecte, IOC, acest "intelectual" facut pe puncte nu scrie nimic!! Si multe altele lipsesc, DAR ACUM CHIAR NU AM CHEF SA-MI IROSESC ENERGIA SA-I COMBAT TAMPENIILE ACESTUIA.

    raspunde comentariului
  • Jos ceva!

    25 ianuarie 2016 11:19

    Hai ma, ori erau plecati la Paris sa invete cum sa-si in-noade cravata, ori erau in EXIL? P_o carca de bani.

    raspunde comentariului
  • Petru cuminte si palid

    24 ianuarie 2016 20:33

    Ah, dar am mai uitat ceva interesant sa-i spun celui ce a comentat la randurile mele, tot ceva din istoria pe care nu stiam inainte de 1989, si anume ca Avram Iancu a fost salvat de la arestare sau poate chiar mai rau, de o unguroaica foarte frumoasa, din familie de intelectuali, la care dormea, si care il iubea ....trans-nationalist ! Ea a aflat ce i se coace revolutionarului nostru -ale carui nobile intentii de emancipare a locuitorilor Ardealului le apreciez - si l-a avertizat sa fuga urgent de acolo. Asta o stiai ? Sau esti cumva invartosat de ura si impotriva frumoaselor din Apuseni, mai draga ?

    raspunde comentariului
    • gica eolianu

      25 ianuarie 2016 9:51

      Toti hungurii din Ardeal sunt majoritar romani maghiarizati fortat, asa cum rusii au rusificat o parte a populatiei din Basarabia.

      raspunde comentariului
      • https://www.youtube.com/watch?v=ysLF7Ij-QiY

        25 ianuarie 2016 17:01

        Toată corespondența lui Avram Iancu este scrisă în UNGUREȘTE. Către prietenii lui UNGURI din Mureșoșorhei - ce voi l-ati decretat apoi în 1920 "tîrgu' Mureș", în conditiile în care în Transilvania "tîrg" se numește numai PIAȚA, țarcul unde se vînd animale și obiecte, pentru că noi, spre deosebire de voi, primitivilor, aveam ORAȘE... Ignoranți șovini balkanici ! - pentru că UNGURII SUNT VECINII ȘI PRIETENII NOȘTRI APROPIAȚI, și majoritatea lor nu au legătură biologică cu românii ardeleni, doar ne-am influențat cultural și civilizațional reciproc. Că așa a vrut el, nu pentru că AVOCATUL Avram Iancu nu ar fi știut românește. Asta nu-l face pe el mai puțin ROMÂN ARDELEAN ! Corespondența către Bărnuțiu și alții, și ordinele de campanie militară, către Ioan Axente Sever și alții, le scria în românește. Că așa voia el. Avram Iancu n-are nici o legătură cu voi, regățenii, și nici n-a dorit să aibă vre-una. Ca majoritatea transilvănenilor. Iar voi n-ați avut pe nimeni pe care să-l puteți compara cu el și cu alți mulți transilvăneni ! Și, tot legat de asta, vreau să-ți spun că limba română literară s-a născut în Transilvania, în secolul XVI, SUB UNGURI, cu sprijinul direct al ungurilor și cu banii lui Barcsay Akos. TOT ROMÂN ARDELEAN, și tot "ungurizat" ! LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ ESTE DATORATĂ UNGURILOR ! La 1848 limba română era ceva necunoscut la voi, la regățeni. Voi scriați BULGĂREȘTE ȘI GRECEȘTE în acei ani. Oricum SUNTETI leit BULGARI ! Voi nici nu știați să scrieți românește în 1920 când ați pus laba pe Transilvania, regățenilor ! ...așa cum nu știți nici azi, abramburicilor. În 1920 când ați intrat cu opincile voastre puturoase în Transilvania noi aveam, de mai mult de 100 de ani, mii de școli confesionale de LIMBA ROMÂNĂ. SUB UNGURI ! ...pe care VOI LE-AȚI DESFIINȚAT, JEGURILOR BALKANICE ȘOVINE ! Noi românii ardeleni ne pișem pe voi, regățenii balkanici ! TRANSILVANIA INDEPENDENTĂ !

        raspunde comentariului
  • @petru istoria russeasca

    24 ianuarie 2016 16:29

    Datorita UNIRII romanilor am salvat rusii de la pierire. Era gata gata rusii sa o ia pe coaja de la turci.Drept multumita mujicii de betivi rusi ne-au luat o bucata din tara.Basarabia.

    raspunde comentariului
    • hi hi ho

      25 ianuarie 2016 9:47

      Petrule petrovici am inteles perfect, noi romanii avem inteligenta tripla fata de rusi.Dute si canta la alta masa a sovietelor supreme.

      raspunde comentariului
    • Petru

      24 ianuarie 2016 20:02

      Nu asta erau problemele ridicate de mine in randurile de mai jos ! Si nu neaga nimeni dramaticele evenimente prin care am pierdut, cu totii si pe nedrept, teritorii romanesti dovedite istoric ca atare, si locuite majoritar de romani. Au patit cam tot asa mai multe popoare mai mici pe care istoria le-a situat langa mari imperii si e inutil sa mai explic ca din pacate , uneori, fortza dreptului juridic se transforma in dreptul fortzei. Dar, repet, nu asta erau problemele sesizate de mine mai jos. Pe mine ma indigneaza ca nu numai politicienii de astazi ne vorbesc declamatic, sforaitor despre patrie, onoare istorie ci, iata, pana si un mare om de anvergura politica cu mera Alex Ioan Cuza are pe constiinta crime, si dovedite istoric. Pur si simplu si-a lichidat , prin interpusi, adversari politici. Acest lucru ma tulbura, pentru ca dovedeste inca o data `cum se ridica la putere` la romani tot felul de personaje care se dau virgine, neprihanite, umaniste si patrioate si in realitate uite ce se intampla - Cuza comanda asasinate iar politicienii de astazi fura din bugetul statului adica din banii nostri si ne domina cu averile lor colosale, reusind sa mai faca populatia sa si tina cu ei, sa voteze cu ei, sa se certe sot cu sotie care partid o fi mai bun si merita votat, pentru ca acest partid, totusi, mai draga, fura mai putin decatr celalalt. Cunosc persoane care s-au certat sotz cu sotzie din aceste cauze sau pentru ca sotia sustinea, de ex, ca cutare blonda e persecutata in arest si urmarita pe penal pe nedrept, pentru ca averea ei de milioane de euro provine, cu sigurantza, din partea cinstita a averii sotului ei si el urmarit penal, impreuna cu un lot imens de smecheri care au produs o paguba de 750 milioane de euro bugetulu ide stat. Iar familia de care vorbesc, abia isi duce zilele de pe ozi pe alta, dar uite ca politicienii intra in mintea oamenilor si ii face modifica mental, spre vesnic atasament, parti=pris, patima politica si excitanta dorinta de vot ! Ce mai conteaza ca respectivii amarasteni sunt casatoriti de 3o de ani si au doi copii ?! Acum sunt in curs de divortz pentru ca respectiva blonda e considerata persecutata - pentru ca nu a primit hartie igienica roz la toaleta arestului provizoriu, pentru wc-ul era unul turcesc si nu unul de firma cu colacul incalzit, pentru ca `toate institutiiel statului ,de la Procuraturi la servicii speciale, mii de oameni au ceva cu ea, mai draga, si o urmaresc pe nevinovata la Paris cand isi face cumparaturile cu o alta viitoare, actuala deja, urmarita penal si care a dat o lovitura grea de imagine unei importante institutii a statului. Ei, bine, tu care comentezi, luand doar latura pozitiva a lui Cuza risti sa ma urasti la fel de tare precum acea sotie pe sotul ei, desi amandoi suntem romani si sigur noi suntem onesti, dar uneori prea exaltati de patriotism ..neverificat complet, ca motivatie, ma refer. Acum intelegi de ce e bun adevarul ? Acum intelegi de ce pentru sate intregi din Apuseni, Avram Iancu nu a fost un personaj deosebit de bland cata vreme el le-a exterminat -e adevarat, dupa ce a fost tradat - stramosii ? Caci ,draga comentatorule, pentru multi francezi, Napoleon sigur a fost un mare erou national ! Dar pentru tarile cotropite si pentru popoarele care si-au pierdut sute de mii de parinti, frati, tineri inrolati in armatele nationale, plus inerentele victime civile, Naopleon este un criminal sangeros si bolnav psihic si suferind de grand mal hipertiroidian. Nu degeaba el a inspirat ulterior o gama imensa de bolnavi psihic, vreme de sute de ani, prin spitale, care se dadeau `napoleoni` ! in rezumat, draga comentatorule, nu fac jocul nicicui si n usunt prizonierul mental al niciunui partipris politic bolnavicios, as dori doar de la personaje aflate in trecut i nfruntea tarii sa aud n udoar de patriotism declarat ci si de comportament uman legal si normal. Caci sunt convins ca multi boieri fanarioti - precum cel descris de Eugen Barbu in teribilul roman Saptamana Nebunilor, un boier rafinat care se indragosteste de o frumoasa roscata venetiana si moare de foame si de dor de ea, dupa ce ea l-a saracit intentionat - deci sunt convins ca multi boieri fanarioti n-au fost i nstare sa omoare oameni precum Alex Ioan Cuza. Si atunci ? Cine a fost mai uman ? La fel cu msunt convins ca tu, draga comentatorule , esti un om mult mai valoros decat Alex Ioan Cuza, ca si comportament uman, doar atat ca esti imbolnavit de o isoriografie festivista gen Cantarea Romaniei, si asta se vindeca tare greu. Caci, uite, tu acum, poate, inca ma urasti. Asta si urmarea si Cuza si multi politicieni ulteriori si de azi, de la noi si din alte tari - sa imparta poporul in fanatici si opozanti, pentru a-i stapani mai bine. Iar daca incep sa iti vorbesc ce destrabalat feroce a fost Cuza si cum si-a chinuit sotia cu aventurile sale publice si copii din flori, sigur ma injuri din nou, facandu-ma `agent rus` ! Iti doresc o seara placuta !

      raspunde comentariului
  • Petru

    24 ianuarie 2016 14:48

    Pentru cel ce a scris comentariul anterior - nu-i pot suferi pe rusi, dupa cum am indoieli deja si cu prietenia occidentalilor care ne-au lasat de izbeliste la cheremul baronilor si parlamentarilor romani. Singurii care imi plac sunt amarastenii nostri romani, maghiari, sasi care traiesc din munca cinstita. Si, asa cum am observat cu totii ca politicienii si administratorii , in numele unui patriotism sforaitor, ne-au furat de ultimul ban nedandu-se in laturi de la mai nimic, asa am dreptul sa observ ca si in trecutul istoric al nostru al romanilor, cele mai multe batalii - numeric vorbind, nu ca amploare - s-au dat intre romanii din acelasi principat - adica o partida boiereasca chema pe turci in ajutor pentru a-i lichida fizic pe ailalti si a-si pune propriul `baron local` pe tron - sau intre principate - de obicei tot cu ajutor si particpare straine, de ex, tot turceasca, adica valahi plus turci contra moldoveni plus secui plus polonezi. Si, la fel, sa observ ca oameni politici capabili si poate bine intentionati in mintea lor, uite ca nu s-au dat in laturi de la crime odioase, confirmand un blestem sinistru ce pluteste asupra politichiei noastre. Referitor la ce am scris despre Avram Iancu si Alex Ioan Cuza, poti gasi cu orice motor de cautare pagini intregi din reviste istorice post decembriste si parca imi aduc aminte ca a fost cate ceva si in Romania Libera. Toti acesti istorici si jurnalisti de prestigiu nu si-au riscat reputatia , crede-ma publicand falsuri ,de altfel exista si documente ale vremii. Repet, si pe mine ,ma doare, si mie mi s-au distrus mituri , dar a venit vremea sa spunem tot si e a fost bun si ce a fost rau, chiar foarte rau.

    raspunde comentariului
  • @petru

    24 ianuarie 2016 13:50

    Petrule dute la mata rusoica sa te invete istoria romanesca.

    raspunde comentariului
  • Petru

    24 ianuarie 2016 13:23

    Mereu am invatat doar o istorie glorificata, ce ne-a facut sa stam cu batu-n fund, plini de o infometata mandrie. Pentru ca normal este ca, pe langa aprecierea meritelor incontestabile ale unei personalitati, sa blamam si faptele sinistre uneori. As vrea sa amintesc faptul ca Alexandru Ioan Cuza a trimes o potera de criminali sa-i lichideze fizic pe adversarii sai politici. E un fapt nemediatizat, el a iesit la lumina abia dupa 1989 pentru noi cititorii de rand si evident ca am fost indurerat si derutat citind asta. Nu ma fericeste deloc faptul ca pana si un asemenea om, de o asemenea anvergura, a invins in politichia noastra blestemata prin asemenea metode. La fel cum e adevarat si faptul ca inimosul si patriotul Avram Iancu a impins dorinta cuceririi puterii locale pana acolo incat a ordonat exterminarea fizica a locuitorilor catorva sate din Apuseni, care nu erau de acord cu el. Sunt lucruri care ma dor si pe mine ca si pe dvs, dragi cititori, dar poate ca e bine sa le stim, caci adevarurile vindeca. Caci, e foarte posibil ca si noi sa fim si lumini dar si umbre , uneori, in aceasta viatza care ne incearca. Totul este sa ne abtinem de la pacate majore, macar. Caci, putem fi si uneori invidiosi sau mincinosi sau lenesi - dar nu putem fi criminali si acest minimal lucru eu zic ca e bine sa il cerem si de la conducatori iar aceia care au comis astfel de fapte, e bine sa fie pomeniti , repet, si cu bune si cu rele. Stiu bine despre patriotismul indiscutabil, inflacararea, spiritu lde sacrificiu, curajul, profesionalismul celor doua personaje poemnite de mina mai sus si ma bucura Si Mica si Marea unire, ca vis sfant al romanilor. Dar, repet , e bine sa ne cunoastem perfect istoria si nu festivist.

    raspunde comentariului
    • Marcu Anton

      25 ianuarie 2016 5:22

      Foarte adevărat... La fel de adevărat ca și faptul că locuitorii Transilvaniei au venit la Alba-Iulia la 1 decembrie 1918 cu steagul Transilvaniei, nu cu steagul României. Ulterior, propaganda comunistă a falsificat imaginea. Dar asta nu mă face să am resentimente sau să mă simt mai puțin român!

      raspunde comentariului
      • hi hi ho

        25 ianuarie 2016 9:49

        Esti un hungur prrost.Nu a falsificat nimeni steagul, doar culorile erau inversate adica albastru galben si rosu cu rosu galben si albastru.

        raspunde comentariului
        • HAHAHAHAHAHA !

          25 ianuarie 2016 16:09

          Miticule, îl faci pe OLTEANUL tău "Marcu Anton" "hungur prost" ? HAHAHA ! ...am trăit s-o văd și pe asta - regățenii se acuză reciproc de "hungurism" și se canibalizează șovin între ei, doar fiindcă unul dintre ei a renunțat la unele inepții ceșkizde... E ca în bancul ăla cu războiul de pe platoul Golan, când arabul Raed ratează din tranșee, cu Kalașnikovul lui, să tragă un glonț în tărtăcuța ji danului Yitzhik ivită peste marginea tranșeei inamice, și-l înjură tare -"Bizda 'mă-ti !". Yitzhik ciulește urechile, și-i strigă, ascuns în fundul tranșeei, lui Hayssam -"Undi ai facut facultatia, brie, arabuli, di știi așe ghini vuoruovi rumîniești ?"... -"La Tîrgu'-Murăș, fu tu-te, mă jîdule !" vine răspunsul din fundul tranșeei vecine. "Buozguor pruost !", încheie Yitzhik dialogul...

          raspunde comentariului
        • https://www.facebook.com/transautonomy/posts/515525368498700

          25 ianuarie 2016 15:47

          ...te mai cultivi și tu...

          raspunde comentariului
        • http://adevarul.ro/locale/timisoara/steagul-transilvaniei-fost-falsificat-cumunisti-magazin-istoric-1_50bb85037c42d5a663bb2abb/index.html

          25 ianuarie 2016 15:27

          Miticii mint și când respiră.

          raspunde comentariului
  • stefan voda

    24 ianuarie 2016 10:45

    Unirea unui popor face puterea.Acum 2500 ani poporul asta de azi care se numeste azi romanesc erea mult mai intins ca suprafatza din nordul Greciei pana la granitza cu Cehia si Slovacia. Pentru ca nu a fost unit a ramas tot mai mic.

    raspunde comentariului
    • valeanu

      24 ianuarie 2016 14:18

      Eu am citit ca romanii ar fii traite si in Elvetia, Maravia - Cehia, Istria - Croatia, Albania si in toata Europa. Realitatea este ca Dacia cea Superioara si cea Inferioara s-a intins pe o suprafata de 6 sase judete de acum al Romaniei.

      raspunde comentariului
  • un roman mai prost

    24 ianuarie 2016 10:30

    se intorc eroi neamului, pasoptisti, in locul de veci, cind vad cine a ajuns sa conduca Romania.

    raspunde comentariului
anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.