”Vinerea Sărutului” a fost o tradiție foarte populară, care și-a atins apogeul în perioada târzie a Epocii Victoriene. Tradiția prevedea ca tinerii din Yorkshire să sărute fetele ”după bunul plac”, fără să fie mustrați. După Al Doilea Război Mondial, popularitatea sărbătorii a scăzut, apoi s-a stins, odată ce mișcarea pentru emanciparea femeii a luat amploare, conform BBC.
În prezent, doar vârstnicii din Yorkshire își mai amintesc de această tradiție, ale cărei origini nu se cunosc nici în prezent.
"Băieţii puteau săruta fetele până la miezul nopţii, însă trebuiau mai întâi să le prindă. Aşa că le alergau, de multe ori, prin curtea şcolii", a povestit Nancy Hudson, o femeie care a copilărit în localitatea Keighley din vestul Yorkshire.
Într-o altă localitate, Sileby din Leicestershire, sărbătoarea era cunoscută sub numele de "Ziua îmbrăţişărilor sprintene". Potrivit tradiţiei, dacă o femeie refuza să fie sărutată de un bărbat, el avea dreptul să o ciupească.
De asemenea, și părinții erau toleranți în această zi și nu priveau sărutarea cu forța a fetelor drept o ofensă.r.
"Vinerea Sărutului" a fost foarte populară în perioada târzie a Epocii Victoriene, iar, până la jumătatea secolului al XX-lea, din ce în ce mai puţine persoane au celebrat-o. Potrivit unui articol apărut în 1938 în ziarul Yorkshire Evening Post, înainte de Primul Război Mondial, autoritățile luau măsuri pentru împiedicarea evenimentului: băieții erau ținuți la cursuri cu o oră în plus, pentru ca fetele să aibă timp să ajungă acasă.
"Oamenii în vârstă considerau că această tradiție era amuzantă, pentru că le amintea de tinereţea lor", notau jurnaliștii, deşi societatea de la vremea respectivă nu mai avea aceeaşi părere despre tradiţiile din "Vinerea Sărutului".
Un an mai târziu, în 1939, într-o scrisoare publicată în Leeds Mercury, apăruse o dezbatere privind menținerea sărbătorii, în condițiile în care unele fete nu voiau să plece mai devreme de la școală doar pentru că ar fi putut fi sărutate cu forța.
De atunci, sărbătoarea a început să aibă tot mai puțini adepți. În 1970, s-a încercat resuscitarea ei, dar fără succes. Până în 1990, obiceiul a ajuns să fie privit cu scepticism, pe fondul promovării egalității sexuale.
