13.5 C
București
marți, 26 martie 2024
AcasăPodcastsMarathonul de dans de la Iași, 1930

Marathonul de dans de la Iași, 1930

Toate concursurile, fie ele de admitere în clasa intâia de liceu, fie de frumusețe, fie de dans, fie de atletism, ori de artă culinară, au toate un punct comun caracteristic: atmosfera în care se petrec faptele. Cei ce participă la un concurs, intră în sală totdeauna cu figura gravă, conștienți de puterile lor, examinează pe furiș adversarii, fac anumite preparative, înainte de a începe acțiunea. Școlarii, la examen se uită prin caetele de notițe, iar dansatorii la concurs, încearcă frecând cu talpa pantofilor lunecușul parchetelor.

Așa-i întotdeauna, așa s'au petrecut lucrurile și la concursul de durată la dans, care a avut loc în Iași, Duminică 19 Octombrie, în saloanele „Bragadiru”.

Pe la orele 9 seara au început să sosească perechi-perechi, concurentele și concurenții. Serioși, convinși de lupta pe care aveau s'o ducă o noapte întreagă, își scoteau din pachete papucii prevăzuți ad-hoc, cu tălpi lucioase. Juriul compus din d-nele: Lydia Grigoriu (Miss Iași), președindă, Elena Ghiulea, ajutoare de primar, Bianca av. Stein și d-nii Ionel Teodoreanu, directorul Teatrului Național, Mircea Bârsan, directorul conservatorului și E. Serghie, scriitor, ia loc la tribună. Gong-ul sună. Toată lumea e atentă. Se citește numele înscrișilor la concurs, se numerotează perechile de dansatori și la al treilea semnal al gong-ului, muzica începe. Concursul s'a deschis la orele 10 jumătate.

VALS, TANGO, FOX-TROT…

Ca la curse, indiferent dacă aleargă oameni sau cai, întrecerea unde fiecare posedă un anumit sistem de a-și menține regularitatea respirației ori a vitezei, la concursul de dans participanții au fiecare o normă de procedură. Unul ține batista în gură, ca atleții la jocurile olimpice, altul se mișcă lin și cu pași mari, să nu se sgudue și, în fine, majoritatea, uitând că au înaintea lor zece ceasuri de exercițiu incontinuu, se ocupă numai de eleganță, căutând să facă mișcări cât mai ondulatorii și neașeptate.

Dar trec astfel un ceas, două, trei… De-abia acum începe adevărata casna: duduile au pleoapele pe jumătate închise, colțurile gurii se lasă și respirația devine greoaie. Gulerele scrobite se moaie.

O pereche a abandonat lupta… Invidie omenească!… Faptul că au scăpat de un concurent, încurajează oarecum perechile celelalte. Duduile zâmbesc cu superioritate, domnii bombează piepturile, perechea învinsă pleacă umilită.

Sună gongul: trei minute pauză. Se face mare consumație de limonadă, citronadă și sirop.

Sună gongul, muzica începe iar: vals. Perechile care vor cu încăpățânare să se mențină până la sfârșit, dansează un boston neagitat, cu pași leneși. Dar muzica schimbă melodia în fox-trot, un foxtrot violent și țipător: două perechi istovite nu mai pot continua dansul. Pe ring au rămas șase parteneri, ultimele perechi.

Oricât ar fi de obosiți luptătorii, sunt dansuri care te fac să uiți osteneala. Probabil că tango-ul are această calitate, de vreme ce cele șase perechi de picioare încep să descrie figuri pe luciul parchetului. Duduilor le strălucesc ochii, convorbiri cu subiect romantic (suntem în Moldova)… se șoptesc la ureche și toată lumea e satisfăcută.

ORA 9 DIMINEAȚA

Nu mai dansează decât o singură pereche. Ce-i drept, dansatorii au figura complet descompusă. Fardul buzelor reînnoit din ceas în ceas este singurul argument rămas identic de unspreceze ceasuri. Pantofii au fost înlocuiți cu papuci de casă, dansatorul în pantalon negru și cămașă albă cu guler răsfrânt, fără haină, pare un jucător de tenis.

Din timp în timp, ochii osteniți cad pe ceasornicul-brățară… Nu mai sunt decât 40 de minute… un sfert de oră… cinci minute. Un ultim efort, trebuie ajunsă limita.

Dansatorul face pașii aproape mecanic. Partenera, poate din cochetărie, păstrează aceeași eleganță cu care a început dansul aseară. Ora 10 dimineață. Sună gongul. După cinci minute sună iară, dar nimeni nu mai apare de astă dată în ring.

Juriul proclamă aleasa, câștigătoare a concursului de resistență, perechea: Dorina Tau, în vârstă de 18 ani și având greutatea de 54 kgr., împreună cu d. Gh. Vlădescu, având etatea de 24 ani și 64 kgr. greutate. De remarcat că d. Vlădescu nu a schimbat partenera, astfel că d-șoara Tau a dansat incontinuu cu d-sa 11½ ore.

S'au mai acordat mențiuni pentru eleganță și technică la dans perechilor: d-na Adriana Savin cu d. Gh. Damian, d-șoara Jeane Obreja cu d. Sebastian Toma și d-șoara Louise Hergcovici cu d. Semel.

Concursul cel dintâi de resistență la dans a avut loc la Iași, târg în care au început mai toate faptele îndrăznețe. Iașul a deschis seria acestor manifestațiuni deopotrivă de interesante și sub raportul sportului și al celui al artei. Temperamentul moldovenesc n'a putut produce decât 11 și jumătate ore de dans.

CRONICAR

Articol publicat în Realitatea ilustrată, 6 noiembrie 1930.

 

Cele mai citite

Ciolacu vede în capela de la Parlament un simbol al angajamentului nostru față de valorile naționale

Capela ortodoxă din Parlament nu este doar un loc de liniște și refugiu în fața provocărilor și tensiunilor zilnice, ci și un simbol al...

Poşta Română a obţinut un profit de 12 milioane de lei în 2023

Poşta Română a obţinut un profit de 12 milioane de lei în 2023, iar cifra de afaceri a ajuns la 1,6 miliarde de lei,...

Ciolacu vede în capela de la Parlament un simbol al angajamentului nostru față de valorile naționale

Capela ortodoxă din Parlament nu este doar un loc de liniște și refugiu în fața provocărilor și tensiunilor zilnice, ci și un simbol al...
Ultima oră
Pe aceeași temă