La un an de la tragedia din Colectiv, Cristian Matei, unul dintre supravieţuitori, vrea ca justiţia să-şi facă treaba în numele tuturor celor afectaţi de incendiu. El a spus că, la un an de la tragedie, sistemul medical este la fel, iar oamenii se mai manifestă simpatie sub forma unui "like" sau a unui "share" pe internet.
Cristian Matei (41 de ani) este jurnalist, editor la Pro Tv, soţ şi tată a doi copii. În urma tragediei din Colectiv, Cristian a stat în comă trei săptămâni, în Israel, iar acum se simte mai bine şi aşteaptă ca justiţia să-şi facă treaba în numele său şi al tuturor celor pe care autorităţile îi cunosc ca simple numere, pe o listă fluturată pe sub ochii întregii Românii.
La sfârşit de săptămână, Cristian Matei sau Mumu pentru prieteni, a ajuns la fosta fabrică “Pionierul” care confecţiona adidași în comunism și care, acum, este doar o colecţie de hale parasite, cu geamuri divers colorate, sparte şi mânjite de praf, ploi şi ani, unde se afla şi Colectiv, clubul unde a avut loc concertul trupei Goodbye to Gravity, eveniment cu ocazia lansării albumului Mantras of War.
În club, Cristi spune că a stat lângă un stâlp, aproape de scenă.
"Am fost iniţial chiar pe dreapta, aproape de scenă din ce-mi aduc aminte. Sigur eram lângă unul dintre cei doi stâlpi, pentru că acolo era un pic de loc mai liber. Am avut loc unde să-mi pun paharul, era super perfect. Am văzut flacăra foarte aproape. Oricum, cei doi stâlpi erau aproape unul de celălalt. Distanţa nu era foarte mare, însă flacăra care m-a ars nu a fost acolo, ci la ieşire, unde am fost blocat împreună cu toţi ceilalţi. Când a început să ia foc stâlpul, reacţia mea a fost să scot telefonul şi să filmez, pentru că mi se părea că e o ştire. Şi, într-adevăr, a fost o ştire”, și-a amintit Cristi, citat de News.ro.
Ars, Mumu a ajuns la Spitalul Bagdasar-Arseni. De aici, spune că nu îşi mai aduce aminte nimic din ce s-a întâmplat, însă, soţia sa, Oana, rememorează fiecare moment al luptei pentru viaţă a lui Cristi.
La Bagdasar-Arseni, Cristi a stat internat o săptămână, apoi a fost transferat în Tel Aviv, Israel. A ajuns la spital cu căile respiratorii foarte afectate şi cu arsuri pe 30-35% din suprafaţa corpului. În Israel, medicii i-au spus Oanei că soţul său are 50% şanse să scape cu viaţă.
"Mi-au spus că sunt 50% şanse să moară pe drum. Am luat decizia după ce am stat şi m-am uitat pe geamul de la terapie intensivă gândindu-mă ce trebuie să fac, am stat şi m-am uitat, şi după ce am văzut tot ce se întâmplă şi cum se întâmplă, spunându-mi şi doctorul din Israel că, odată ajuns acolo, şansele lui cresc infinit, mi-am asumat riscul. Am vorbit şi cu fratele lui. El era foarte decis de la început: «Îl ducem!» Ăsta a fost şi primul meu gând – când e transportabil să îl ducem imediat. Dar când stai de vorbă cu doctorul începi să-ţi pui întrebări: şi dacă… ?”, a povestit Oana.
Rudele victimelor din Colectiv au avut parte de un şoc în momentul în care au aflat că medicii nu le-au spus că există posibilitatea ca cei dragi lor să contacteze infecţii intraspitaliceşti. Oana povesteşte că imediat după transfer, Cristian a făcut febră de 40, 41 grade şi a intrat în comă din cauza bacteriilor care îi măcinau sistemul imunitar.
"În România nu mi-au spus de infecţii. În momentul în care a mai scăzut nivelul de toxine din sânge, pericolul ăsta a scăzut, monoxidul de carbon mai scăzuse, pe moment nu era chiar atât de mare. Dar care era pericolul? Suprainfecţia. Nu ştiai că era o bacterie. Aici încă nu începuseră să se manifeste. Mi-a explicat doctorul din Israel că există nişte ferestre la marii arşi. Din şapte în şapte zile se întâmplă nişte lucruri în organism. Şi mi-a zis: «acum am o fereastră în care pot să-l duc, peste o zi, două, nu». Şi a avut dreptate. Odată ce l-am dus acolo, au început să se manifeste bacteriile în toată splendoarea lor, adică febră 40, 41, comă”, a explicat Oana.
Cei doi soţi au mai povestit că medicii din Tel Aviv, mulţi dintre ei erau români, şi le-a fost uşor să se facă înţeleşi, iar Cristian a fost atent îngrijit. Despre costurile tratamentelor, Oana şi Cristi nu ştiu ce să spună, prietenii, colegii şi apropiaţii soţilor s-au ocupat de tot, nedorind ca acest fapt să fie o povară în plus.
"În primă fază a plătit Pro TV tot, inclusiv transportul. Pentru că pe el nu l-au transportat cei de la MApN, am plecat cu ambulanţă privată, care a costat foarte mult. Atât ştiu că şi colegii mei, şi colegii lui mi-au spus: «nu e treaba ta». Nu m-am gândit nicio clipă ce înseamnă asta. A fost unul dintre cazurile, nu pot să spun fericite. Probabil că asta era cea mai mare problemă care putea să condiţioneze totul. Dar eu nu m-am lovit de ea, pentru că ei au fost nişte supraoameni”, a spus Oana.
La un an de la tragicul eveniment care a fost fatal pentru 64 de persoane, Cristian urmează un tratament kinetoterapeutic şi face fizioterapie. Încetul cu încetul, reuşeşte să-şi recapete mobilitatea. Ca urmare a arsurilor suferite şi a intoxicaţiei cu fumul înecăcios, Cristian a suferit trei operaţii în ţară şi două în Israel. Chiar şi după un an, mai are dureri, probleme cu tensiunea şi inima i-a fost afectată.
"Tratamentul are legătură cu mâinile, fizioterapie, kinetoterapie. Trebuie să încep încet-încet să-mi redobândesc mobilitatea, pentru că la mâna dreaptă, cea cu care am ţinut telefonul şi am filmat câteva secunde din incendiu, a fost cea mai afectată. Fac acel tratament, pe care toată lumea îl urmează, mă refer la creme, zilnic multe, pentru că pielea are nevoie de hidratare, exerciţiile de kinetoterapie ca să poţi să-mi folosesc degetele ca înainte, şi în afară de aceste două lucuri, mai trebuie să fac operaţie, intervenţie la mâna dreaptă şi la urechi, care au fost afectate de arsuri. Nu ştiu când, dar vreau cât mai repede, în perioada imediat următoare”, a spus Cristian.
La un an de la crunta noapte de 30 octombrie. Cristian Matei: E ca înainte
Cristian Matei ne-a explicat de ce nu crede că s-a schimbat ceva după Colectiv. La început, a existat un val de compasiune şi determinare, însă, încetul cu încetul, viaţa şi-a reluat ritmul, iar oamenii au început să uite. Cel mult, se mai manifestă simpatie sub forma unui "like" sau a unui "share" pe internet.
"În sistemul sanitar nu s-a schimbat nimic. În societate? A fost acel val puternic de empatie cu victimele Colectiv, două, trei luni, însă în momentul de faţă, eu cred că e ca înainte, din păcate. Mai sunt mici grupuri. Suntem noi toţi, care eram şi înainte, care ne vedem acum la concerte, aceeaşi comunitate rock, underground, dar dacă e să ne referim al nivel general, naţional, nu. E ca înainte. Lumea preferă să dea un like pe Facebook”, a arătat Cristian Matei.
Mumu a menţionat că, în opinia sa, toată lumea se face vinovată de tragedia din Colectiv. Cetăţenii sunt de vină, fiindcă închid ochii la neregulile pe care le observă, sistemul din ţară este suprasaturat de mită şi corupţie, iar politicienii penali sunt, în continuare, în Parlament.
"Părerea mea este că fiecare are partea lui de vină. E împărţită aici. Şi noi toţi avem o parte de vină, pentru că sunt unele lucruri pe care le ştiam dar nu am protestat niciodată. Mita, corupţia din spitale, toţi o ştim, însă niciodată nu am făcut ceva în sensul ăsta. Să nu se mai întâmple niciodată aşa ceva. Sistemul medical a ajuns în halul în care este şi din cauza asta. Apoi sistemul politic îl vedem, vedem cum arată Parlamentul şi ce personaje avem acolo. DNA-ul reţine non-stop acolo. Nu există lună în care să nu fie reţinut cineva din Parlament. Eu cred că treaba asta spune multe despre noi, ca societate. Însă, cu toate acestea, românii votează în continuare cu persoane care au probleme penale. Şi am văzut la alegerile locale ce s-a întâmplat. Am avut un record mondial când o persoană aflată în detenţie a fost aleasă primar. După Colectiv s-a întâmplat asta”, este concluzia lui Cristian Matei.
Fizic, Cristian se recuperează. Poate să lucreze, să scrie, însă, durerile sunt, în continuare, prezente, dar suportabile.
"Pot să lucrez, pot să tastez, pot să scriu. Spre sfârşitul zilei, uneori mai am dureri la mâna dreaptă, dar sunt suportabile. Oricum, m-am învăţat cu durerile mult de tot în ultimul an. Uneori le şi ignor. Am învăţat să le controlez, e o durere, o accept, trece. Şi durerile astea, la sfârşitul zilei, nu sunt chiar atât de puternice cum au fost cele de acum 4, 5 luni. Deci, mă descurc, după o zi de muncă”, a spus el.
Cristian Matei: #ÎmpreunăMurim – #ÎmpreunăRezistăm
Mumu rememorează noaptea care i-ar fi putut fi fatală. Bărbatul a mărturisit că nu poate uita lucrurile pe care le-a văzut, iar strigătele celor cuprinşi de flăcări încă îi mai bântuie visele. Cristian a mai adăugat faptul că tragedia a fost provocată de corupţia care erodează ţara şi de clasa politică. Acesta şi-a exprimat dezamăgirea că, de fiecare dată, românii votează politicieni corpuţi şi speră că ceea ce s-a întâmplat pe 30 octombrie 2015 să fie o lecţie pentru viitor, iar la alegerile din 11 decembrie să se voteze responsabil.
#ImpreunaMurim
La Colectiv, pe 30 octombrie 2015, am privit moartea drept în ochi. I-am simţit răsuflarea mizerabilă, plină de cenuşă, şi i-am mirosit (par)fumul: un Acid Cianhidric extrem de puternic.Atunci când a luat foc stâlpul eram chiar în faţă scenei. În loc să fug, am încercat să-mi fac meseria de jurnalist şi am scos telefonul mobil, filmând 42 de secunde din începutul tragediei. Eram calm şi chiar mulţumit că reuşisem să surprind acele imagini nenorocite. M-am trezit la realitate abia când am văzut limbile de foc întinzându-se pe tavan cu o viteză fulgerătoare.
Ulterior am aflat că tot focul din club s-a propagat în doar 50 de secunde, ceea ce explică oarecum faptul că, imediat după ce am ajuns la ieşire am simţit o arsură puternică pe mâna dreapta, în care ţineam strâns telefonul, care încă filma. Flacăra extrem de dureroasă m-a forţat să dau drumul aparatului, chiar dacă – inconştient – am încercat să rezist câteva clipe. Acum, acel telefon are capacul topit, iar mâna dreapta are cele mai mari răni, fiind lăsată fără piele de la toate degetele până la cot.
telefonul lui Mumu.Eram calm când am ajuns la ieşire, fiind convins că voi părăsi clubul la fel de uşor cum intrasem în el. La uşa însă, mă aştepta IADUL: o atmosfera complet neagră, într-un întuneric îngrozitor, cu oameni blocaţi unul peste altul, care plângeau şi implorau să fie scoşi de acolo, dar şi cu un foc ucigător care venea din spate împreună cu o ploaie toxică de bureţi în flăcări, care cădea din tavan peste capetele noastre.
Urletele tinerilor care nu se puteau mişcă şi se sufocau cu fum, ţipetele sfâşietoare ale adolescentelor strivite la podea, plânsetele care îmi spărgeau timpanele…m-au făcut să-mi pierd cumpătul şi, în scurt timp şi echilibrul, căzând cumva în genunchi, dar nu la pământ, ci pe trupurile nefericitilor care, la începutul concertului, au cântat “The day we die”.
“Doamne, aici îmi este sfârşitul. Ajută-mă”, am spus tremurând, după ce am realizat că trupul meu este blocat că într-o menghină, până la brâu, de alte trupuri. Am început şi eu să urlu, să strig, să cer ajutor, după ce – în acel întuneric îngrozitor – mi-am dat seama că #ImpreunaMurim. Dar nu eram încă pregătit pentru asta.
După ce am simţit că îmi pot mişcă piciorul drept câţiva centimetri, am sperat că încă nu este totul pierdut. Şi, cu o furie de nedescris, pentru că simţeam moartea lângă mine, am început să forţez deblocarea piciorului. Apoi, că un alpinist macabru, m-am căţărat pe muntele de suflete care se aflau la doar câţiva paşi de izbăvire. Ieşirea era la doar câţiva paşi, însă nimeni nu vedea asta, din cauza întunericului, a fumului şi a înghesuielii provocate de panică morţii.
Îmi cer iertare celor pe care i-am călcat, încercând să-mi salvez viaţă. A fost unul dintre primele lucruri la care m-am gândit cu regret după ce am ieşit din comă indusă de medici. Într-adevăr, “The day we give în… is the day we die”…
În octombrie 2015, CORUPŢIA din România a ucis 64 de oameni şi a rănit peste 180 de nevinovaţi
După ce m-am trezit din comă, în care am stat aproximativ 3 săptămâni, cu 50% şanse de supravieţuire, conform medicilor israelieni, am început să citesc cu nesaţ toate informaţiile legate de tragedie.
Nu-mi amintesc nimic ce s-a întâmplat cu mine, din seară în care am fost dus de la Colectiv la spitalul Bagdasar Arseni şi până aproape o luna mai târziu, când m-am trezit în cea mai mare unitate medicală pentru arşi din Orientul Mijlociu, spitalul Sheba Tel HaShomer, Israel.
Aşa am aflat că unii ziarişti cu renume se fac că nu înţeleg ce legătură are DNA-ul cu tragedia din Colectiv şi îi atacă pe procurorii anticorupţie. Sincer, nu numai eu, ci cred că şi zecile de mii de români care au ieşit în stradă după moartea celor 63 de tineri nevinovaţi, NU mai înghiţim astfel de manipulări.
DACĂ patronii clubului NU ar fi dat şpagă şi ar fi încercat pe cale legală să-şi obţină autorizaţiile de funcţionare, NU se întâmplă această tragedie.
DACĂ cei doi căpitani ISU NU ar fi “închis ochii” la neregulile pe care le-au văzut în Colectiv şi şi-ar fi îndeplinit îndatoririle de serviciu, NU se întâmplă această tragedie.
DACĂ primarul sectorului 4 ar fi respectat legea şi NU ar fi eliberat autorizaţie de funcţionare fără că patronii de la Colectiv să îndeplinească toate condiţiile (oare cum credeţi că a semnat Piedone?), nu se întâmplă această tragedie.
DACĂ spitalele ar fi raportat CORECT, din timp, problema bacteriilor, nu ar mai fi murit atâţia oameni, din cauza infecţiilor intraspitaliceşti.
Îmi pare rău să o spun, dar corupţia a ucis în Colectiv, iar clasa politică este principalul vinovat, pentru că susţine acest flagel, prin legile proaste, prin nivelul scăzut de trăi al populaţiei şi prin lipsa de interes în eradicarea fenomenului.
Dacă în Parlament nu ar mai există găşti formate pentru interese private, dacă politicienii nu ar mai fură din banii publici, ai României, dacă sistemul de sănătate ar fi mai bine finanţat, atunci am putea stă liniştiţi, că nu se va mai întâmplă încă un Colectiv.
Însă, din păcate, românii votează chiar şi politicieni condamnaţi. Norocul nostru este că, de fiecare dată, ne trezim în ultimul ceas. Anul acesta, la alegerile locale şi parlamentare, vom vedea dacă îşi mai aduce aminte cineva de #Colectiv.
#ImpreunaRezistam.
Furia miilor de oameni ieşiţi în stradă a dus la demisiile fostului vicepremier Gabriel Oprea, a fostului primar Cristian Popescu Piedone şi premierului Victor Ponta şi instalarea unui guvern tehnocrat.
