Marian Munteanu a fost desemnat marţi candidatul PNL la alegerile pentru Primăria Capitalei, după anunţul spectaculos făcut de Ludovic Orban de retragere din cursă, în urma audierii la DNA, care a dispus cercetarea sa penală sub control judiciar.
În vârstă de 54 de ani, Marian Teofan Dragoş Munteanu s-a născut în comuna Grădiştea, judeţul Giurgiu, şi este de profesie etnolog. El este cunoscut de public ca un activist civic român contemporan, membru al rezistenţei împotriva dictaturii comuniste, fiind unul dintre reprezentanţii marcanţi ai mişcărilor pentru drepturi civile şi instaurare a democraţiei în România (1989-1991), lider al demonstraţiei studenţeşti din Piaţa Universităţii, 1990.
Marian Munteanu s-a născut într-o familie de intelectuali cu rădăcini moldave şi aromâne. Tatăl său, Vladimir Munteanu (1930-1992), de profesie inginer, era originar din sudul Basarabiei (Chilia Nouă, judeţul Ismail), iar mama, Maria Munteanu, profesoară de limba română, este născută în 1940, în Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, fiind descendentă, pe linie maternă, a unei vechi familii de origine aromână (Moga). Bunicul său pe linie paternă, Teofan Munteanu (1905 – 1957), învăţător şi ofiţer al armatei române, a fost deţinut politic (1940-1956) în lagărele de concentrare de la Vorkuta şi Norilsk (Siberia).
Marian Munteanu a absolvit Liceul de filologie-istorie „Şcoala Centrală“ Bucureşti şi apoi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, specializarea română-portugheză (1991). În tinereţe, a fost ucenicul filosofului Petre Ţuţea. În 1993 a făcut un stagiu de specializare în ştiinţe politice şi guvernamentale la Washington, SUA, ca bursier al Naţional Forum Foundation (Admiral Jeremiah Denton Foundation). În anul 2005 a obţinut titlul de Doctor al Universităţii din Bucureşti, specializarea etnologie şi folclor (magna cum laude, cu teza “Folclorul detenţiei – Ideea de libertate în cultura tradiţională românească”. Din 1999 Marian Munteanu predă cursuri de etnologie, antropologie, folclor şi istoria religiilor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, în calitate de profesor asociat. Este membru al Asociaţiei de Ştiinte Etnologice din România (ASER) şi editor al revistei de etnologie CERC (Cercetări Etnologice Româneşti Contemporane).
În ultimii ani ai regimului comunist a iniţiat o serie de activităţi de rezistenţă, promovând în special în mediile studenţeşti valori şi repere culturale româneşti interzise sau marginalizate de dicatura ceauşistă. A organizat dezbateri şi colocvii, promovând teme şi subiecte din operele unor autori interzişi sau cenzuraţi în perioada comunistă: Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae, Ernest Bernea, Emil Cioran,Petre Ţuţea ş.a. În anii 1988-1989 a fost arestat şi interogat în mai multe rânduri, fiind învinuit de „propagandă creştină, ostilă ideologiei marxist-leniniste“, principala acuzaţie fiind aceea de discipol al gânditorului Petre Ţuţea. În pofida presiunilor şi ameninţărilor, a refuzat să colaboreze cu securitatea.
A fost unul dintre primii membri ai Asociaţiei “21 Decembrie”,[12] alături de Lucian Mihai, Dragoş Pâslaru s.a., participanţi activi în prima zi a Revoluţiei din Decembrie 1989 în Bucureşti. În 23 decembrie 1989 înfiinţează asociaţia naţională “Liga Studenţilor”, al cărei preşedinte a fost până la terminarea studiilor (1991). În această calitate, a militat pentru reconstrucţia societăţii româneşti, promovarea valorilor democratice şi a statului de drept, apărarea libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti. A fost principalul coordonator al demonstraţiei din Piaţa Universităţii (aprilie-mai 1990) şi al grevei naţionale studenţeşti din decembrie 1990.
Simbolul Pieţei Universităţii, în 1990
A fost iniţiatorul şi coordonatorul demonstraţiei studenţeşti din Piaţa Universităţii, căreia i-a imprimat un caracter paşnic, non-violent, Marian Munteanu fiind principalul promotor al non-violenţei ca atitudine civică în România postdecembristă. A fost cel mai proeminent lider al protestelor anti-comuniste din 1990, terminate în mod violent prin intervenţia minerilor sub guvernarea lui Petre Roman şi preşedintia lui Ion Iliescu.
Considerat ca o posibilă ameninţare datorită popularităţii şi simpatiei câştigate în timpul demonstraţiei “Piaţa Universităţii”, a fost arestat în zorii zilei de 13 iunie 1990, eliberat după-amiază şi apoi sechestrat şi bătut cu brutalitate în dimineaţa de 14 iunie 1990 în sediul Universităţii de către minerii coordonaţi de forţele de ordine şi reprezentanţii conducerii statului. A fost transportat în stare gravă la spital (moarte clinică). După numai 4 zile a fost din nou arestat abuziv şi deţinut politic la penitenciarul Jilava. A fost eliberat după două luni de detenţie, în urma presiunilor naţionale şi internaţionale, iar în ţară, pentru eliberarea sa au demonstrat paşnic sute de mii de oameni în Bucureşti (“marşul alb” din 13 iulie 1990) şi principalele oraşe ale ţării.
În decembrie 1990 a fost ales preşedinte al Alianţei Civice, funcţie din care a demisionat la scurt timp, fiind în dezacord cu majoritatea membrilor consiliului de conducere (dominat de GDS). După adoptarea noii constituţii a României (noiembrie 1991), Munteanu a înfiinţat organizaţia cultural-politică de tineret “Mişcarea pentru România”, de orientare naţional-democrată, care a avut însă o perioadă scurtă de activitate (1992-1995).
După patru ani de activitate în domeniul economic (1995-1999) Marian Munteanu a fost ales vicepreşedinte al Confederaţiei Naţionale a Patronatului Român (CNPR), organizaţie pe care o reprezintă (1999-2006) în cadrul Comisiilor tripartite de Dialog Social (Guvern-Patronat-Sindicate) de pe lângă Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii şi Ministerul Muncii. În această calitate reprezintă România, în 2000, la Congresul Internaţional al Muncii de la Geneva. Din anul 2000 participă la activităţile Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, fiind prezent la numeroase manifestări dedicate promovării valorilor culturale.
În anul 2000, Marian Munteanu se află din nou pe punctul de a intra în viaţa politică, cel care îi propune o asemenea implicare fiind Mircea Druc, fost prim ministru al Republicii Moldova, la acea dată preşedinte al Consiliului Naţional al Partidului Unităţii Naţionale Române (PUNR). Acesta îi propune să candideze la preşedinţia României, asigurându-i sprijinul politic. PUNR înfiinţează Alianţa Naţională, formaţiune rezultată din unirea PUNR cu Partidul Naţional Român (preşedinte Virgil Măgureanu). Deşi congresul alianţei acceptă iniţial proiectul de program elaborat de Marian Munteanu, conducerea executivă îi exclude pe toti candidaţii tineri de pe listele electorale pentru alegerile parlamentare. În aceste condiţii, Munteanu refuză înscrierea în partid, îşi retrage candidatura şi nu participă la alegeri.
Marian Munteanu nu este membru al nici unui partid politic. De asemenea, nu a deţinut nici o funcţie sau demnitate publică. Toate funcţiile deţinute în diferitele organizaţii civice sau neguvernamentale au fost onorifice (neretribuite).
