Depresia nu este guvernată de gene, relevă un nou studiu, potrivit căruia mediul de viaţă este un factor major când vine vorba despre fericire, iar alimentaţia poate schimba direcţia evolutivă prescrisă de natură, scrie The Independent.
Studiul a demonstrat că şobolanii crescuţi să fie depresivi (care prezintă genele depresiei) şi cei care devin depresivi din cauza mediului în care trăiesc prezintă modificări de nivel la markeri total diferiţi.
Posibilitatea de a deosebi cele două tipuri de depresii ar putea duce, în final, la un tratament mai precis, prin medicaţie sau psihoterapie, consideră academicienii americani de la Universitatea de Medicină din Northwestern. Cercetările lor, publicate în „Nature”, dau speranţă persoanelor care credeau că ar putea fi predispuse la depresii pentru că aveau cazuri în familie.
Şobolanii folosiţi la aceste studii au fost înmulţiţi şi crescuţi cu un comportament depresiv de 33 de generaţii, fiind acum într-o disperare extremă.
„Nu există oameni care să fie predispuşi genetic complet la depresie aşa cum sunt aceşti şobolani”, spune Eva Redei, profesor de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale. „Dacă putem modifica depresia acestor şobolani, cu siguranţă ar trebui să putem să facem asta și la oameni.”
Echipa de cercetători a vrut să afle dacă schimbarea mediului în care trăiesc aceşti şobolani influențează depresia genetică. Aşadar, au pus şobolanii depresivi, timp de o lună, în cuşti mai spaţioase, cu multe jucării de mestecat şi locuri în care să se poată ascunde şi căţăra – un fel de Disneyland pentru şobolani.
„Am denumit acest procedeu psihoterapie pentru şobolani, pentru că îmbogăţirea spaţiului de viaţă le-a permis să interacţioneze mai mult cu mediul din jur, dar şi unul cu altul”, spune profesorul Redei.
După schimbarea mediului de viață, comportamentul depresiv al şobolanilor s-a redus dramatic. Au fost puşi, apoi, într-un bazin cu apă, pentru a vedea cum se comportă. De obicei, la un astfel de test, şobolanii sănătoşi înoată de jur împrejur, căutând o cale de scăpare, în timp ce cei depresivi pur şi simplu plutesc, având un comportament clasic de disperare. După o lună în locul de joacă, şobolanii cu depresii genetice au înotat cu viteză în jurul margilor bazinului, căutând să iasă. „Nu mai erau disperaţi”, spune profesorul Redei.
Cercetătorii au mai descoperit şi că şobolanii sănătoşi, supuşi unor situaţii psihologice stresante – au fost imobilizaţi două ore pe zi timp de două săptămâni -, nu au încercat să scape când au fost puşi în bazinul cu apă, ci pur şi simplu pluteau. După ce au trecut printr-un mediu stresant, nivelul unor biomarkeri din sânge a crescut, apropiindu-se de valorile observate la şobolanii depresivi genetic.
În continuare, echipa profesorului Reidi vrea să afle dacă biomarkerii chiar provoacă schimbări de comportament ca răspuns la mediu. O astfel de descoperire ar conduce la noi medicaţii anti-depresive.
