Ce presupune munca în schimburi

de Carmen Sârbu Implementation consultant Smartree , 08 ianuarie 2012
legislatie

Codul Muncii prevede mai multe tipuri de muncă, în funcţie de regimul în care se desfăşoară. Unul dintre acestea este munca în schimburi, reglementată prin prevederile articolului 136. Aceasta presupune orice mod de organizare a programului de lucru în care salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de muncă, potrivit unui anumit program stabilit de către angajator prin intermediul regulamentului de ordine interioară. În contract este specificat faptul că salariatul lucrează în schimburi, împreună cu intervalele orare ale turelor de muncă.

 

În cadrul muncii în schimburi, durata timpului de muncă poate fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de 4 luni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Orele lucrate care depăşesc norma zilnică nu sunt considerate ore suplimentare, cu condiţia că durata totală a programului de lucru săptămânal să nu depăşească 40 de ore. Dacă durata zilnică a timpului de muncă este de 12 ore, aceasta trebuie urmată pe o perioadă de repaos de 24 de ore.

Acordarea celor două zile de repaos săptămânal prevăzute în legislaţie este obligatorie. În cazul în care activitatea angajatorului nu permite acordarea repaosului săptămânal în zilele de sâmbătă şi duminică, acesta îl poate acorda în alte două zile consecutive, însă va fi însoţit şi de un spor negociat în mod individual sau colectiv. În situaţii excepţionale, zilele de repaos săptămânal pot fi cumulate şi acordate după o perioadă care nu poate depăşi 14 zile calendaristice. În acest caz, angajaţii au dreptul şi la o compensaţie egală cu dublul sporului de 100% din salariul de bază.

Pentru turele de muncă prestate în sărbători legale, orele lucrate care nu depăşesc norma lunară a angajatului se vor compensa cu timp liber acordat în următoarele 30 de zile calendaristice sau un spor care nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază.

Domeniile cele mai întâlnite în care se utilizează munca în schimburi sunt retail, producţie, call-center. În aceste domenii, stabilirea unui program de lucru fix pentru fiecare angajat ar afecta desfăşurarea normală a activităţii angajatorului. Cel mai mare avantaj pentru angajator este faptul că acesta poate asigura o activitate continuă, în funcţie de specificul acesteia. În afara acestui tip de muncă, alte tipuri reglementate în Codul Muncii sunt:

MUNCA ÎN REGIM NORMAL. În acest caz, zilele nelucrătoare sunt întotdeauna sâmbăta, duminica şi sărbătorile legale, iar repartizarea timpului de muncă este uniformă, de 8 ore pe zi, timp de 5 zile, de luni până vineri. Orele lucrate peste norma de 8 ore în zilele lucrătoare, precum şi orele lucrate în zilele nelucrătoare sunt considerate ore suplimentare.

MUNCA BAZATĂ PE PROGRAM DE LUCRU INEGAL. Salariatul şi angajatorul stabilesc un program individualizat de lucru, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână. Acest tip de program trebuie să fie specificat expres în contractul individual de muncă.

MUNCA LA DOMICILIUL SALARIATULUI. În acest caz, angajaţii îşi stabilesc singuri programul de lucru, iar angajatorul are dreptul să verifice activitatea acestora, într-un interval orar şi prin modalităţi specificate în contractul individual de muncă. 


Comentarii

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.