Lucrez într-un birou care nu are lumină naturală. Neoanele pe care le avem dau o lumină destul de „chioară". Colegelor mai vechi le tot cresc dioptriile şi m-ar interesa să ştiu dacă există norme clare în privinţa iluminatului şi dacă poate fi această consecinţă considerată boală profesională.

Abrogarea Normelor Generale de Protecţia Muncii din 2002, ce prevedeau valori-limită admisibile ale iluminatului, a indus un vid legislativ în acest domeniu. Direcţia de Sănătate Publică - Departamentul de Medicina Muncii face determinări contra cost ale nivelului cantitativ şi calitativ de iluminat la locul de muncă, soldate cu recomandări pentru eventuala lui îmbunătăţire. Aceste recomandări nu sunt obligatorii pentru angajatori, dar pot constitui baza unor litigii de muncă dacă angajaţii se adresează la ITM sau la tribunal. Oricât de incredibil ar părea, conform oftalmologilor, efortul vizual - de exemplu, munca la computer - nu induce şi nu agravează viciile de refracţie, ci produce doar oboseală vizual-neuropsihică, aşa-numitul Computer Vision Syndrome. Această oboseală include dureri de cap, ameţeli, iritaţie oculară - „ochi roşii", lăcrimare, senzaţie de arsură sau de uscăciune, de „nisip în ochi" - , tulburări de vedere - dificultăţi de focalizare şi de percepere a culorilor, dublarea imaginii, spoturi în câmpul vizual - , care dispar după repaus vizual, odihnă şi relaxare şi/sau eficientizarea corecţiei optice. Viciile de refracţie/„dioptriile" se modifică cu vârsta, cei cu efort vizual profesional fiind direct afectaţi la serviciu şi acuzând imediat condiţiile de muncă. Dar, statistic, evoluţia şi prevalenţa viciilor de refracţie sunt omogene în populaţie. De aceea ele nu sunt considerate boli profesionale.

Aşteptăm întrebările dvs. la: angajari@romanialibera.ro