La sfârşit şi început de an, ne stă bine făcând bilanţuri şi promisiuni. Din capul locului, un nou an este un motiv în plus să ne ţinem de ele.

Din experienţa mea, cei mai mulţi clienţi îşi doresc să facă o schimbare în ceea ce priveşte evoluţia lor profesională. Este cu atât mai imperios necesară această atitudine într-un context economic nu tocmai stabil. Ar fi de preferat să te găsească pregătit orice demers al angajatorului de reorganizare sau, doamne fereşte, chiar restructurare.

În cele din urmă, după declaraţia de start a procesului de schimbare, când să pregătim terenul de dezvoltare, ce să vezi? Nici una din toate competenţele dovedite la angajator nu mai sunt valabile când obiectivul principal este personal. Să fie oare atât de greu să-ţi faci timp în agendă pentru dezvoltarea ta? Nu sunt de găsit 60 de minute din cele 1.440 cât are o zi pentru planul tău de acţiune?

Cum oare să-ţi găseşti un loc de muncă mai potrivit, mai bine plătit sau măcar mai sigur? Cum altfel să te pregăteşti pentru a deveni candidatul ideal la postul mult visat?

Cu puţin timp în urmă, am avut prilejul să constat că până şi tinerii care nu au atât de multe presiuni, sunt conştienţi de necesitatea unei schimbări de mentalitate.

Conform zicalei autohtone, nimeni nu-ţi bagă în traistă venituri mai mari şi nici locuri de muncă, fără să te îngrijeşti de ceea ce reprezintă imaginea ta de candidat la un statut profesional dorit.

N-ar strica chiar, aşa cum sugera cineva, să semnezi un contract cu tine însuţi, având ca obiectiv principal dezvoltarea personală şi profesională, confortul financiar sau poate chiar echilibrul dintre viaţă şi profesie.

De ce nu?

Mi-a fost greu să privesc în ochi persoana care ezita să-şi scrie pe foaia imaculată a agendei un singur obiectiv personal pentru următoarele două săptămâni. Cum aş putea să-mi imaginez că ar putea lucra în avantajul ei, daca îi este teamă că nu-şi poate nici măcar programa o oră pentru o schimbare în viaţa ei?

Cine oare să se ocupe de tine?