În condiţiile în care mai multe bănci testează în acest moment pragul de 2% pe an la depozite, tentaţia obţinerii unor dividende reprezentând dublul sau triplul dobânzilor bancare prin investiţii la bursă e mare. Pentru comparaţii relevante, orientaţi-vă însă spre companiile ce dau dividendele din profit, şi nu din lichidări de active.
Avem deja bănci ce plătesc mai puţin de 2% la scadenţele scurte (1-3 luni). Cu greu mai ai acces la o dobândă bancară apropiată de 4% pe an, şi asta doar la scadenţele “lungi” (1 an şi peste). Mulţi încep să privească cu coada ochiului acţiunile listate la bursă, mai ales când prin media răzbat ştiri de genul “acţionarii emitentului X vor primi 10-15% din preţul acţiunii sub formă de dividende”. Unde este adevărul? E chiar atât de simplu să primeşti de mai multe ori dobânda bancară plasându-ţi banii în acţiuni? Iată cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le ştiţi.
Distribuţie de profit sau de active?
E bine să primeşti dividende din profitul companiei pe care ai pariat, mai ales când aceasta are o activitate productivă; cum evaluezi însă dărnicia emitentului care le plăteşte când vorbim de dividende obţinute din vânzări de active? În acest moment, la SIF-uri (mai puţin la Banat-Crişana care va renunţa şi în acest an la dividende), randamentul la dividend oscilează între 10-25% raportat la preţul acţiunii, profitul din 2013 şi rata de distribuţie de anul trecut. Este o mică diferenţă între 3% la bancă şi 25% la bursă, nu? Lucrurile ar sta perfect dacă grosul dividendelor mari de la SIF-uri nu ar reprezenta o distribuţie de active către acţionarii lor (profitul e obţinut prin vânzări de active), ci feliuţe din profitul rezultat din dividendele plătite de societăţile unde SIF-urile au acţiuni. Plătind dividende mari, SIF-urile se comportă ca o bancă ce ar oferi deponentului o dobândă ce include o fracţiune a principalului.
Vezi de pildă profitul cu 47% mai mare la SIF Oltenia în 2013, ce include vânzarea acţiunilor Biofarm; similar, creşterea de profit cu 20% la Fondul Proprietatea, pe fondul renunţării la pachetul deţinut la Transgaz. Un alt randament bun la dividende ce include, după toate probabilităţile, o vânzare de active la bază este la iFond Financial, administrat de Intercapital (se propune acordarea unui dividend de 25 lei la o valoare la bursă a unităţii de fond de 190 lei).
Ce va influenţa rezultatele în viitor?
Presupunând că profitul din care se plătesc dividendele companiei listate vine dintr-o activitate productivă, şi nu din vânzări de active, prima întrebare este dacă vom reuşi să încasăm şi în anii următori dividende superioare dobânzilor bancare. Să luăm cazul Transgaz. Compania a raportat pe ultima sută de metri un profit superior (+2%) celui din 2012, deşi la un moment dat marcase o pierdere de peste 100 milioane lei după anunţul renunţării la construcţia gazoductului Nabucco (şi la investiţiile aferente deja angajate de consorţiul din care făcea parte şi Transgaz).
În aceste condiţii, dividendul ar putea fi similar celui din 2013, adică 21,3 lei (brut). La un preţ al acţiunii de 192 lei, avem un randament la dividend de peste 11%, de trei ori mai mare, deci, decât un depozit la termen. Va fi la fel şi la anul? Poate că da, având în vedere că proftul mare din ultimul trimestru a venit ca urmare a unor majorări de tarife de transport aprobate de ANRE. Poate că nu, ţinând cont de taxa pe stâlp ce urmează să dilueze profiturile Transgaz din acest an (probabil că va fi în jur de 50 milioane lei, raportat la un profit de 336 milioane lei al TGN).
Una peste alta la Transgaz se va câştiga mai bine din dividende şi la anul, la fel la SNP (dividend posibil-de 0,033 lei, în ipoteza că rata de distribuţie va respecta creşterea profitului-oferă un randament la dividend puţin peste 7%). Pentru oricine doreşte să investească la bursă pentru dividendele companiilor şi nu doar speculativ, pentru oscilaţiile conjuncturale ale preţurilor, identificarea potenţialelor ameninţări care pot dilua profiturile companiilor reprezintă cel mai important exerciţiu pentru obţinerea pe termen lung a unor câştiguri superioare dobânzilor bancare.
