La reuniunea informala din 11 februarie a sefilor de stat si de guvern din UE, pe agenda discutiilor s-a aflat practic un singur subiect: cum poate fi Grecia ajutata cel mai bine sa evite intrarea in incapacitate de plata, asigurand, in acelasi timp, pietele ca celelalte tari din zona euro cu deficite bugetare mari, precum Irlanda, Portugalia si Spania, sunt inca pariuri sigure, scrie The Economist, citat de Agerpres.

Deocamdata, europenii nu au prezentat decat elementele de baza ale unui posibil ajutor pentru Grecia. Fiind in joc mandria europeana, se impune o 'solutie europeana', iar FMI va avea doar un rol consultativ. Efortul comun va fi condus de tarile cu cele mai largi buzunare, Franta si Germania, aceasta din urma avand inca unele rezerve.

O actiune concertata a statelor UE limiteaza impactul politic in tarile care participa la planul de salvare. In plus, va exercita presiuni asupra Greciei sa intreprinda reformele de care este nevoie si sa isi reduca cheltuielile publice daca doreste sa beneficieze de ajutorul european. Insa atunci cand trebuie sa se ia masuri coordonate este mai greu sa actionezi hotarat, iar aceasta face ca pietele financiare sa fie foarte nervoase. Fondurile vor fi limitate, probabil suficiente doar pentru a ajuta Grecia sa isi achite datoriile cu scadenta imediata (in aprilie si mai va trebui sa returneze 20 de miliarde euro). Ajutorul ar putea avea forma unei garantii de refinantare sau chiar va presupune cumpararea obligatiunilor Greciei de catre participantii la planul de salvare.

Se vorbeste ca unul dintre motivele pentru care nu se doreste implicarea FMI ar fi acela ca directorul Fondului, francezul Dominique Strauss-Kahn, ar putea fi un rival al actualului presedinte francez Nicolas Sarkozy in alegerile din 2012. Daca Europa tine acum la distanta FMI, in cele din urma ea ar putea fi nevoita sa creeze o "clona" - Fondul Monetar European - care sa gestioneze viitoarele crize similare celei din Grecia. Deocamdata, aceasta idee nu pare sa se bucure de prea mare sprijin, multe tari temandu-se ca infiintarea unei astfel de institutii - cu personal si buget propriu si cu capacitatea de a colecta fonduri de pe pietele de capital - ar semana prea mult cu o uniune fiscala, iar aceasta ar fi greu de digerat.

Pentru unii, salvarea Greciei marcheaza un nou val al crizei financiare globale. Primul val a fost despre solventa bancilor; de aceasta data va fi vorba chiar despre solventa statelor suverane. Si totusi, problemele finantelor publice grecesti s-au plamadit cu mult inainte ca bancile din diverse puncte ale globului sa inceapa sa se clatine. Inca de cand a trecut la euro, in 2001, datoria sa publica era deja de peste 100% din PIB. In pofida unui boom economic de lunga durata de care s-a bucurat zona euro, Grecia a facut prea putine pentru a-si diminua deficitul.

Dupa ce noul guvern a recunoscut, in octombrie anul trecut, ca deficitul bugetar va fi aproape de 13% din PIB, adica de mai bine de doua ori decat se prognozase initial, costurile creditarii pentru Grecia au inceput sa creasca. Investitorii au fost iritati si de dezvaluirea ca datoria Greciei fusese mentinuta la un nivel mai scazut tot prin "aranjarea" actelor contabile, "omitandu-se" facturile neplatite. In aceste conditii, nici chiar programul dur de austeritate anuntat luna aceasta de guvernul de la Atena nu mai poate reface credibilitatea tarii.

Discutiile despre un plan de salvare a calmat intr-o oarecare masura pietele financiare, insa exista temeri ca lipsa de detalii concrete ar putea declansa noi turbulente. Chiar in ziua summitului, euro - care tocmai ce incepuse sa se mai intremeze in raport cu dolarul - a pierdut din nou teren in fata monedei americane.

Unii eurocrati (si nu putini greci) cred ca zona euro este tinta speculantilor. Ei spun ca povara datoriei nu este mai grea decat in alte parti ale lumii dezvoltate. OECD estimeaza ca datoria publica a Marii Britanii si a Statelor Unite va fi mai mare decat cea a zonei euro pana in 2011, ca pondere din PIB. Problema pentru zona euro este ca are unele puncte sensibile, precum Grecia, si nu dispune de mijloacele necesare (cel putin pana acum) sa dea drumul la credite de la confratii mai strangatori.