ANRE propune reducerea numărului certificatelor verzi pentru energia solară şi microhidrocentrale. Se pregăteşte eolianul? Enegia verde generează pierderi de competivitate pentru industria internă, costuri suplimentare pentru consumatorii casnici dar profituri generoase pentru investitori şi comenzi grase pentru furnizorii externi de componente.

România are una dintre cele mai generoase scheme de compensare a producătorilor de energie regenerabilă. Distribuitorii sunt obligaţi să cumpere un anumit procent de energie “verde” din cantitatea totală livrată iar investitorul are asigurat un profit considerabil. În eolian se iau de pildă 2 certificate verzi (unul din 2018) pentru fiecare megawatt produs. Investitorul îl vinde cu 40-50 euro pe piaţa liberă şi primeşte apoi 2 certificate verzi care se tranzacţionează până la 55 euro/bucata.

Totul se descarcă însă în cârca consumatorilor finali, industriali-care îşi pierd competivitatea (ce-ar fi să ne trezim că Alro îşi mută prin China capacităţile de producţie?) şi casnici (pe lângă faptul că până în 2018 trebuie eliminate preţurile reglementate, o sursă suplimentară de creştere a preţurilor vine pe seama stimulării investiţiilor în energie verde). În plus, riscăm să falimentăm producătorii interni de energie convenţională (CN Oltenia), care nu mai pot vinde energia termo la preţul de producţie din cauza concurenţei cu energia verde, sistemul energetic neavând capacitatea de a prelua toate cantităţile oferite (nu uitaţi de centrala Petrom de la Brazi). Pe cine ajută energia verde românească? Investitori precum Cez sau Iberdrola şi furnizori de componente-majoritatea străini, în timp ce industria românească gâfâie iar consumatgorii casnici oftează. Şi nu vă gândiţi la locurile de muncă nou create-n-ai nevoie de prea mulţi oameni să păzeşti un camp de eoliene.

 Deocamdată, reprezentanţii ANRE au propus Guvernului să reducă schema de sprijin pentru energia regenerabilă produsă în microhidrocentrale şi panouri fotovoltaice, iar Executivul trebuia să decidă în acest sens. "La solar şi la hidro este clar supracompensare. Noi am propus Guvernului încă de anul trecut să reducă numărul de certificate verzi de la 3 la 2,6 pentru microhidrocentrale (la 1 megawatt produs) şi de la 6 la 5 la solar”, spunea ieri Zoltan Nagy-Bege, membru al Consiliului de Reglementare din ANRE.Se pregăteşte eolianul? “Probabil că e vorba de dozaj, energia verde e mai scumpă, trebuie să ştii când şi cu cât să compensezi producătorii, mai ales în vremuri de criză cât puterea de cumpărare a consumatorilor e afectată”spune analistul Aurelian Dochia.

 Teoretic, la nivelul UE există recomandarea ca până în 2020 un procent de 20% din energie să fie “verde”. România are însă un sfert din energie produsă în regim “hidro”, nepoluant şi deja 10% în regim “verde”. Din păcate, în definirea energiei verzi nu sunt incluse decât hidrocentralele de buzunar, de sub un megawat aşa că Hidroelectrica nu face mulţi bani din certificate. Nu toţi se grăbesc însă. Cehia, Polonia se bazează în principal pe energia produsă pe bază de cărbune. Iar Germania şi Bulgaria au luat deja măsuri de reducere a schemelor de compensare a producătorilor de energie verde. În ţara vecină a ieşit chiar scandal, cu demostraţii de strada masive, o retragere a licenţei pentru distribuitorul Cez şi promisiuni ferme ale preşedintelui că factura va scădea cu ..8% în perioada următoare (după ce aproape s-a dublat în ultimul an).

“Dacă s-ar limita la sumele obţinute din sistemul energetic naţional, producătorii de energie ne-convenţionala ar fi pe pierdere, ar intra în faliment. Singurul lucru care le dă speranţe este certificatul verde. Investitorii nu fac, de fapt, decât să speculeze aceste certificate. Este vorba şi aici de speculaţie financiară, aşa cum a fost vorba de speculatie financiara în domeniul creditelor ipotecare sub-prime” scrie pe blog avocatul Gheorghe Piperea.