Voci din ce în ce mai insistente cer – şi ministrul Energiei, Constantin Niţă, nu pare a fi în dezacord – reintroducerea în legalitate a contractelor bilaterale de furnizare a energiei electrice. Fără acestea nu pot exista investiţii în domeniu, spun susţinătorii măsurii de relaxare. E o dovadă a dorinţei băieţilor deştepţi de a „încheia la liber, netransparent, prin negociere directă, contracte cu companiile de stat”, spun oponenţii.
Din ce în ce mai des ministrul Energiei, Constantin Niţă, menţionează posibilitatea readucerii în legalitate a contractelor bilaterale de livrare a energiei încheiate pe termen lung, contracte care duc cu gândul la faimoasele înţelegeri semnate în ultimii ani de Hidroelectrica cu firme ale băieţilor deştepţi pentru livrarea de energie electrică. Nu demult, săptămâna trecută, la Cluj, ministrul Niţă a reiterat problema contractelor bilaterale de energie. Existenţa acestora ar fi cerută de cei care pun banii în proiecte energetice şi care nu ar accepta să fie trimişi obligatoriu la bursă pentru a-şi vinde energia. “Trebuie reglementată situaţia contractelor pe termen lung, pentru că nici un investitor în energie nu va veni să pună miliarde de euro şi eu să îi spun: «Te duci din trei în trei luni şi vinzi energia pe bursă». Nu se poate, trebuie să rediscutăm chestiunea contractelor pe 5, 10 sau 15 ani, aşa cum fac şi alte state, cum este Marea Britanie, care discută asemenea tipuri de contracte”, a spus Niţă.
Subiectul a fost dezgropat de acelaşi ministru şi în vara anului trecut. Explicaţia interesului acestuia poate consta în discuţii avute cu diverşi investitori, după cum explică oficiali din piaţa energiei care au solicitat anonimatul. “Cred că este anormal ca noi să nu putem încheia contracte bilaterale pe termen lung. Cred că trebuie reglementată chestiunea contractelor bilaterale, trebuie stabilită durata acestora şi fiecare dintre semnatari să-şi asume riscul scăderii preţului de vânzare”, a declarat Niţă în vara anului trecut.
Ideea reintroducerii contractelor bilaterale a fost reluată recent şi de Asociaţia Furnizorilor de Energie Electrică din România ce include, paradoxal, şi companii de stat implicate în celebrele scandaluri, precum Hidroelectrica SA. Într-o luare de poziţie recentă, AFEER, susţine că eliminarea contractelor de tipul celor menţionate a dus la “blocarea investiţiilor în sectorul energiei electrice (…) Dezvoltatorii de proiecte în sectorul de producere a energiei electrice, nou intraţi pe piaţă, nu pot încheia contracte pe termen lung cu furnizorii, contracte ce reprezintă o garanţie solicitată de către bănci pentru obţinerea creditelor necesare dezvoltării proiectelor”. Ei mai afirmă că finanţările pe termen lung ale unor proiecte importante, precum grupurile nucleare 3 şi 4 (furnizorilor de energie electrică ce au finanţat investiţia li se vor aloca cote din energia electrică ce urmează a fi livrată din aceste grupuri, ei urmând să o comercializeze liber pe piaţa de energie electrică) sunt îngreunate din cauza restricţiilor de contractare impuse de Legea 123.
Reînvierea băieţilor deştepţi
Argumentele nu conving însă reprezentanţi ai societăţii civile pentru care insolvenţa Hidroelectrica în urma semnării unor astfel de contracte este un subiect încă fierbinte.
„Asociaţia (…) cere abrogarea faimosului articol 23 din Legea energiei, ca să poată încheia «la liber», netransparent, prin negociere directă, contracte cu companiile de stat”, susţine Otilia Nuţu, analist al Expert Forum.
Aceasta respinge ideea că în prezent fără faimoasele contracte bilaterale nu se pot încheia contracte pe termen lung. „Pe PCCB chiar s-au încheiat încă de anii trecuţi contracte pe 2 ani şi s-au făcut oferte pe perioade şi mai lungi”, afirmă ea. Piaţa PCCB, menţionată de Otilia Nuţu impune transparenţa totală: identitatea ofertanţilor şi intenţiile acestora de ofertare sunt publice. Potrivit însă lui Ion Lungu, preşedintele AFEER, instrumentul nu este întru-totul mulţumitor. “Va fi vorba de un segment extrem de redus (cel al contractelor bilaterale – n.red.) care nu îşi propune eliminarea celorlalte instrumente şi care are în vedere susţinerea unor producători care nu au licenţă şi nu pot funcţiona pe piaţă. PCCB este deschis doar celor care au licenţe”, spune Ion Lungu. Găsirea formulei corecte, de natură a preîntâmpina reapariţia contractelor păguboase pentru companiile de stat, dar care să se dovedească acceptabilă pentru investitori, va fi una dintre sarcinile dificile ce revin departamentului condus de ministrul Niţă.
