Piaţa electricităţii din România arată că aceasta se confruntă cu deficienţe profunde, fiindcă peste 75 la sută din comerţul cu electricitate are loc în afara bursei naţionale, potrivit unui raport al Societăţii Academice din România care analizează modul în care România ar putea satisface cerinţele europene în domeniul energiei. Documentul a fost lansat în contextul în care Comisia Europeană a declanşat procedura de infrigement la adresa României pentru necomunicarea la timp a modificărilor legislative pentru transpunerea în practică a celui de-al Treilea Pachet Energetic.
Raportul SAR mai menţionează şi faptul că, deşi există o piaţă centralizată a contractelor bilaterale în comerţul cu electricitate, numai 8 la sută dintre acestea au loc într-un cadru reglementat. Astfel că, în absenţa transparenţei în tranzacţionare, o parte din contractele bilaterale nu respectă cerinţele pieţei, ci pe cele politice. Unul dintre contractele celebre cu “băieţii deştepţi”, prezentat în raport, este tranzacţia din decembrie 2010, încheiată între Hidroelectrica şi Sidex Galaţi, la un preţ de 138 lei/MWh, în condiţiile în care preţul pieţei era de 160 lei/MWh.
În sectorul gazului natural, distorsiunile din piaţa sunt chiar mai grave decât în sectorul energiei electrice, de pildă, în ciuda obligativităţii participării la piaţa comună de gaz natural, conducta Szeged-Arad, singura care leagă piaţa românească de cea europeană nu permite fluxul reversibil de gaze, deci, arată experţii SAR, în realitate este practic imposibil să fie exportate gaze din România.
Raportul SAR analizează trei scenarii pentru ca România să reuşească să îndeplinească cerinţele europene:
1. “Să revizuim, dar să nu schimbăm nimic”
În acest caz, România poate urma calea ţărilor cu transziţii nefinalizate, respective adoptarea formală a legislaţiei europene, fără implementarea ei adecvată. Astfel, în plan economic, marile datorii ale companiilor de stat vor duce la adâncirea deficitului bugetar şi deteriorarea finanţelor publice, iar în plan politic, amânarea reformelor “ar putea fi pe placul tuturor partidelor politice, fie din raţiuni clientelare, fie din acţiuni electorale”. În continuare, câştigătorii vor fi “băieţii deştepţi”, respectiv consumatorii industriali nerentabili.
2. “Să schimbăm pe ici pe colo”
Este scenariul pe care îl recomandă SAR, potrivit căruia guvernul va trebui să acorde mai multă independenţă reglementatorului ar funcţiona cel mai bine în condiţiile unei creşteri economice scăzute. În acest context, consecinţele unui astfel de scenariu ar însemna că veniturile din privatizări şi creşterea eficienţei ar compensa cheltuielile sociale crescute, fiindcă perdanţii ar fi în primul rând statul (din cauza creşterii cheltuielilor sociale) şi industria subvenţionată.
3. “Să schimbăm punctele esenţiale”
Acest scenariu ar presupune, în sectorul gazului, renunţarea la coşul de gaz (care reprezintă amestecul de gaze destinat consumatorilor casnici şi non-casnici şi care se calculează pe baza unei structuri a amestecului care conţine atât gaz din producţia internă cât şi gaze din import) şi o definire mai strictă a termenului de “consumator vulnerabil” şi ar avea drept consecinţă dereglementarea şi liberalizarea. În această ipoteză, cei mai afectaţi ar fi consumatorii domestici cu venituri medii, cei care nu se vor mai putea încadra în categoria “consumatori vulnerabili”, dar în plan economic, privatizările masive ar aduce câştiguri nete în economia românească. Totuşi, mai menţionează raportul SAR, acest scenariu nu poate fi imaginat decât în condiţiile unei creşteri economice robuste pe plan mondial.
