În timp ce Administraţia Obama continuă „bătălia" cu liderii de la Beijing privind devalorizarea artificială a  monedei chineze, un număr crescând de ţări abandonează regulile pieţei libere care au dominat comerţul mondial în ultimele decenii şi încep să joace după „regulile chineze".

Marea bătălie a momentului opune Statele Unite şi China, acuzată de Washington că nu acţionează destul de rapid pentru reevaluarea monedei sale naţionale, yuanul. Camera Reprezentanţilor a votat un proiect de lege care relevă că rata de schimb a yuanului reprezintă o subvenţie deghizată, riscând să reaprindă diferende mai vechi dintre Washington şi Beijing pe tema schimburilor comerciale. Textul ar putea deschide calea introducerii unei taxe vamale suplimentare asupra produselor importate din China, legea propusă permiţând Departamentului  american al Comerţului  să aplice drepturi vamale compensatorii, dacă se dovedeşte - conform criteriilor OMC - că un guvern acţionează asupra ratei de schimb şi contribuie în acest mod la „subvenţionarea" exporturilor.

Legea mai trebuie votată  în Senat şi apoi promulgată de preşedintele Barack Obama, care, la Adunarea Generală a ONU, a evocat cu premierul chinez problemele ratelor de schimb şi dezechilibrului comercial între SUA şi China. La Beijing, purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe, Jiang Yu, preciza că ţara sa „se opune ferm proiectului de lege din Camera Reprezentanţilor privind yuanul", iar  „presiunile vor afecta grav relaţiile comerciale chino-americane". Preşedintele american a ţinut să sublinieze: „Dacă fac presiuni asupra Chinei privind moneda sa, este din cauză că această monedă este subevaluată. Nu este motivul principal al deficitului nostru comercial, dar contribuie la deficitul nostru comercial". În ajunul votului, Banca Centrală a Chinei a promis o „flexibilitate crescută" a yuanului şi că pe viitor Beijingul „va continua să perfecţioneze mecanismul formării ratei de schimb a acesteia, continuând să se bazeze pe cerere şi ofertă". De la începutul lunii septembrie, China a accelerat intervenţiile asupra monedei sale naţionale, miza fiind paritatea yuanului cu dolarul.

Acţiuni cu efect de domino

Nu este clar până unde va merge politica monetară a Chinei, dar Japonia şi Brazilia au luat măsuri recente de a-şi devaloriza monedele. Europenii sunt mai mult ca niciodată „la pândă". Moneda unică a trecut luni de pragul de 1,35 do­lari, revenind la niveluri care în mod tradiţional irită ţările exportatoare, în special Franţa. Turbulenţele de pe pieţele de  schimb au început să îngrijoreze băncile. Organizaţia lor mondială, IIF (Institut of International Finance), care grupează 420 de  bănci, a lansat un semnal de alarmă, cerând  marilor puteri economice să elaboreze un „pact mondial" al valutelor  pentru reechilibrarea economiei, şi a avertizat că lipsa coordonării ar putea antrena înmulţirea măsurilor protecţioniste. Aşa cum declara Charles Dallara, director gene­ral al IIF, o reechilibrare ar trebui să fie susţinută de „angajamente puternice de control al  deficitelor bugetare în SUA şi de reforme structurale în Europa".

În ultimele săptămâni, spectrul unui război al valutelor a agitat pieţele, care se tem de consecinţele nefaste asupra schimburilor mondiale într-un context economic de ieşire din criză. Săptămâna trecută, ministrul brazilian de Finanţe, Guido Mantega, a fost primul care a folosit public formula „războiul valutelor", evocând măsuri unilaterale luate de numeroase state pentru a împiedica aprecierea devizelor lor, în primul rând China, care menţine des­chis yuanul la un nivel scăzut pentru a-şi  susţine exporturile. Japonia, Coreea de Sud, Brazilia şi Elveţia au intervenit, la rândul lor, pentru a stopa evaluarea monedelor. Fără a aminti de SUA, care, fără a interveni direct pe pieţele de schimb, menţin condiţiile de credit în aşa fel încât favorizează o scădere a biletului verde. Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, estima ca „improbabil" un război al valutelor, dar a admis că „vor exista în mod clar tensiuni" legate de acest subiect. La rândul său, Dominique Strauss-Kahn, directorul general al FMI, apreciază că guvernele riscă un război al valutelor dacă vor încerca să utilizeze cursurile de schimb valutar pentru rezolvarea problemelor interne. „A început să circule ideea că valutele pot fi utilizate ca arme în politica economică. Transpusă în acţiune, o astfel de idee ar reprezenta un risc foarte serios pentru revenirea economiei mondiale. O astfel de abordare poate avea un impact foarte distrugător şi de durată".

Sarkozy cere o nouă ordine monetară

În cadrul summitului UE-Asia de la Bruxelles, Europa a accentuat presiunea asupra Chinei pentru a aprecia yuanul, invitând Beijingul la flexibilitate. Pentru că riscul unui război al valutelor, subliniat de FMI, afectează în mod special euro, care, contrar yuanului sau dolarului, câştigă în vigoare în timp ce UE traversează o gravă criză de încredere datorită situaţiei din Greciaa şi acum şi din  Irlanda. În ajun, premierul chinez Wen Jiabao, prezent la lucrări, a cerut ca ratele de schimb ale principalelor monede să rămână „relativ stabile", deşi cancelarul german, Angela Merkel, afirma, referindu-se la China, că „ratele de schimb trebuie să fie cât mai realist posibile".