Dorinel Umbrărescu este unul dintre constructorii a cărui profitabilitate s-a situat la peste 30% anul trecut. RL vă prezintă câteva dintre secretele sale.
Dorinel Umbrărescu a reuşit anul trecut să se situeze în topul celor mai profitabili constructori din România. Principala sa firmă, Spedition UMB SRL Bacău a avut un profit brut de 218 milioane lei, la o cifră de afaceri de 679 milioane lei, ceea ce situează profitabilitatea sa la 32%. România liberă l-a contactat pentru a afla secretul succesului. El s-a mărginit să spună: „trebuie să munceşti şi să ai viteză de lucru". Ceea ce spune Dorinel Umbrărescu este perfect adevărat. Tot adevărat este însă şi că muncă şi viteza de lucru nu sunt suficiente. Reţeta succesului în contractele cu asfalt mai include şi alte artificii, nu unul ci mai multe. RL vă prezintă doar câteva dintre ele.
Contracte gestionate creativ
Unul dintre artificiile folosite atât de Umbrărescu, cât şi de alţi constructori este solicitarea unui preţ mic la licitaţie pentru câştigarea contractului. Pe parcursul derulării contractului fie constructorul solicită majorări pentru varii motive care aduc valorile la cele reale, fie compania de drumuri acceptă să nu îi mai ceară constructorului realizarea unor lucrări din oferta sa, de regulă scumpe, plătindu-i însă aceeaşi bani sau în cel mai rău caz ceva mai puţini deşi ponderea lucrărilor anulate este substanţială. Alteori Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) cere niscaiva lucrări suplimentare, iar constructorul are grijă să îşi umfle buzunarele.
În cazul DN 72 (Târgovişte-Găeşti) contract câştigat de Dorinel Umbrărescu în defavoarea altui rege al asfaltului, Costel Căşuneanu, constructorul a fost iertat de modernizarea a cinci poduri cu o aşa zisă regularizare a preţurilor. „I-au scos podurile, aceasta a fost o manevră deoarece acestea erau cel mai greu de făcut", spune un fost director al companiei. Scoaterea acestora din contract a fost benefică pentru constructorul băcăuan deoarece Umbrărescu ceruse cu 25% mai puţini bani decât concurentul său şi exista riscul ca făcându-le să iasă în pierdere. Oricum, în luna septembrie 2010 CNADNR a decis să îi mai dea în plus 15 milioane de euro pe acest contract, valoarea finală ajungând astfel la cea cerută iniţial de competitorul său, Costel Căşuneanu, care pierduse licitaţia. CNADNR nu a delegat un consultant care să verifice calitatea lucrărilor şi cantităţile de materiale facturate de Spedition UMB, controlul fiind făcut de doar 1-2 ingineri ai secţiei de drumuri ce includea DN 72.
Negocieri simulate
Înlocuirea soluţiei tehnice fundaţie de pământ a autostrăzii, după cum prevedea studiul de fezabilitate iniţial, cu o alta ce presupunea folosirea balastului este un alt exemplu de rotunjire a profiturilor. Modificarea soluţiei tehnice pentru autostrada Moara Vlăsiei-Ploieşti a fost aprobată de către CNADNR, iar preţul suplimentar pe care compania trebuia să îl plătească a făcut obiectul unor negocieri în care oficialii acesteia au simulat că negociază la sânge, iar constructorii că acceptă cu greu. Pentru înlocuirea balastului cei trei constructori ai autostrăzii, printre care şi Umbrărescu au cerut un plus de 181 milioane de lei, adică 25% din contractul iniţial. Negocierea a fost cam aşa: preţul pe piaţă al balastului era de 60 de lei/metru cub, constructorii au cerut 90 de lei/mc, negociatorii companiei au oferit doar 80 de lei şi în final s-a ajuns la un preţ, nici ca ei, nici ca CNADNR, de 86 lei/mc.
Internalizarea, un atu
Pe lângă astfel de artificii în derularea contractelor este importantă şi organizarea internă a firmei. „Firma are o organizare foarte bună, are totul în interior, nu are nevoie să apeleze la subcontractori şi ca urmare îşi maximizează în interior profiturile", spune fostul director al CNADNR. La o licitaţie în oferta sa Spedition UMB va cere preţul pieţei pentru asfaltul prevăzut, chiar dacă are costuri reale de producere a acestuia de 50-75%, restul fiind profit.
7 
