Statul încearcă să rezolve problema firmelor-fantomă, însă astfel îi încurajează pe patroni să declare falimentul mai uşor.

Firmele sau persoanele fizice care preiau de la debitori insolvabili active la preţuri „discutabile" vor răspunde în solidar, potrivit ordonanţei de urgenţă privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale (nr. 54/ 2010). Aceasta aduce modificări şi completări Codului de Procedură Fiscală, precizând categoriile de persoane fizice sau juridice care răspund în solidar cu debitorul declarat insolvabil. Astfel, sunt vizate firmele aflate în legătură cu debitorul şi care au preluat în proporţie semnificativă activele, personalul şi partenerii comerciali, continuând activitatea acestuia sub altă identitate. De asemenea, pentru debitorii declaraţi insolvabili vor răspunde în solidar şi administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului. Tot împreună cu debitorul vor fi traşi la răspundere şi administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate. Decizia investitorilor străini de a-şi plasa resursele în România ar putea să fie influenţată de aceste măsuri, susţin experţii fiscali.

Avocatul Gabriel Biriş, expert fiscal, consideră că legea explică clar care sunt persoanele fizice şi juridice care răspund, în anumite condiţii, solidar cu debitorul, însă va exista tendinţa ca, de exemplu, administratorii să se protejeze de riscuri şi să devină mult mai prudenţi. „Pentru a evita o posibilă angajare a răspunderii solidare, este posibil ca administratorii să prioritizeze plata obligaţiilor bugetare, Fiscul devenind astfel privilegiat în faţa altor creditori. Este însă bine că legea a păstrat noţiunea de rea-credinţă şi ea trebuie dovedită în instanţă", ne-a declarat Biriş. Prin noile modificări din Codul de procedură fiscală, administratorul devine al doilea debitor pentru toată suma pretinsă. Exista obligaţia răspunderii în solidar a administratorului şi în vechea formă a Codului de procedură fiscală, însă la finalul procedurii, care putea dura şi trei-patru ani, potrivit avocatului Gheorghe Piperea. „Insolvenţa nu e declarată de tribunal ci de un «controlor fiscal». Se ajunge în situaţia în care se plăteşte ce stabileşte «controlorul fiscal», exclusiv către Fisc, poate fără să se verifice dacă activele sunt suficiente pentru achitări", spune Piperea.