Blagosloviti de Dumnezeu cu imense resurse de petrol si gaze in largul coastelor tarii, norvegienii – un pumn de oameni – au avut si intelepciunea de a organiza in folosul lor exploatarea acestui dar dumnezeiesc. In centrul celui mai mare du-te-vino multinational si in sectorul in care cativa jucatori mondiali fac legea, controlul asupra resurselor respective a ramas norvegian. Multinationalele exploateaza in zona, dar controlul nu a plecat din Oslo. si Norvegia nu este nici Rusia, nici SUA in geopolitica prezentului sau viitorului. Mai mult, un interesant sistem de folosire a castigurilor din exploatare asigura si generatiilor viitoare de norvegieni o parte din roadele acestei exploatari, pe cand rezervele se vor fi epuizat.
Talcurile experientei norvegiene pentru o tara ca Romania sunt multiple, desi nu prea mai folosesc la nimic! Nu s-a luat aminte la acestea cand a trebuit. si Romania a fost blagoslovita de Dumnezeu cu niscai resurse de petrol si gaze. Mult mai putine – mai ales in raport cu o populatie mult mai mare –, dar, deci, cu atat mai valoroase! Dupa ce si-a cam batut joc de ele cand le-a exploatat pe baze nationale, mai precis, dupa ce a permis ca aceasta exploatare sa fie utilizata nu in folosul romanilor, ci pentru devalizarea banului si avutului public in interesul catorva, Romania a gasit marea solutie: a cedat unor straini controlul exploatarii celei mai mari parti a acestor resurse. Conditiile de concesiune a exploatarii sunt de o asemenea natura incat romanii pierd dreptul de a se bucura de roadele acestor resurse lasate lor de catre Dumnezeu practic chiar pana la epuizarea respectivelor rezerve! Minunata treaba! O abordare nenorvegiana – roade nenorvegiene!
Talcurile experientei norvegiene nu se opresc insa aici. si poate in legatura cu ceea ce a mai intreprins de curand aceasta tara ar mai fi eventual ceva nu doar de invatat, dar poate chiar si de facut! Societatea petroliera norvegiana "Statoil", de stat, a pus la bataie nici mai mult, nici mai putin decat 23 miliarde de euro pentru a achizitiona grupul, tot norvegian, din domeniul gazelor si aluminiului "Norsk Hydro", pentru a forma cea mai mare companie mondiala producatoare de petrol si gaze naturale de pe platforme marine, surclasand in materie grupul olandezo-german "Shell", compania braziliana "Petrobras" si pe cea britanica "British Petroleum". Noua companie va fi controlata de statul norvegian in proportie de 62,5%. "Industria se confrunta cu provocari din ce in ce mai mari in peisajul international. Din acest motiv, o fuziune este foarte binevenita in acest moment", au declarat in comun Jan Reinaas si Jannick Lindbaek, presedintii celor doua companii participante la formarea noului grup.
Cu alte cuvinte, in fata concurentei mondiale, capitalurile nationale se unesc si, mai mult, in cazul in care se dovedeste ca nu exista o componenta privata suficient de puternica, capitalul public preia rolul de coagulator. Tendinta spre coagulare este prezenta peste tot in lume. Aceleasi preluari, achizitii si fuziuni sunt regula in toate sectoarele, cele din domeniul energetic producand doar mai multa valva prin importanta, implicatiile si valoarea tranzactiilor.
Inutil aproape de semnalat ca in Romania tendinta nu este de coagulare, ci de dispersie, ba chiar de fragmentare a structurilor ce mai exista. Asta, dupa ce marile structuri integrate pe verticala, care puteau reprezenta ceva – precum regia gazelor naturale sau regia de electricitate –, au fost deja dezmembrate. Nici nu mai conteaza la care dintre strainii din cele patru colturi ale lumii au ajuns componentele foste integrate!