Pînă în prezent fondurile publice au substituit fără prea mare folos investiţia privată în generarea de energie, susţine specialistul în energetică, Jean Constantinescu. În articolul "Priorităţi în politicile naţionale ale energiei", el explică cum privatizarea termocentralelor poate oferi venituri bugetare şi locuri de muncă.

*****

Priorităţi în politicile naţionale ale energie
Jean Constantinescu

Concretizarea politicilor energiei nu poate fi decît rezultatul modelării funcţionării pieţei şi a sistemului energiei pe criteriul maximizării bunăstarii sociale. Dar datele disponibile şi cerinţele de armonizare interne şi externe ne permit să enunţăm următoarele priorităţi:

a. Cît mai multă energie din surse regenerabile

În anul 2020, ponderea energiei electrice regenerabile ar putea fi în România de 45% şi nu de 38% cît este angajamentul faţă de UE. Angajament sub nivelul urmărit acum de către UE, la un potenţial de resurse semnificativ mai mic. În a doua parte a deceniului, costul externalităţilor, exprimat prin certificate de emisie şi cerinţe obligatorii de mediu, va asigura competiţie între resurse chiar şi fără suportul certificatelor verzi.

În orice caz, energia verde, ca şi cogenerarea de înaltă eficienţă, ar trebui sprijinite ca Servicii Economice de Interes General (SEIG). Normele UE nu permit ca SEIG să fie sprijinite ca subvenţie încrucişată între producători sau ca ştergere de datorii. Sursele alternative şi generarea combinată de energie electrică şi termică necesită şi o anumită producţie pe bază de gaze naturale. Dar aceasta devine sustenabilă numai dacă se înlocuiesc capacităţile existente, total depăşite, şi dacă producătorul de energie verde îşi plăteşte energia de echilibrare. După Fokushima, a devenit evident că energia de origine nucleară ieftină nu are toate costurile internalizate. Riscurile neacoperite au determinat deja în ţările membre UE o reexaminare a fezabilităţii tehnologiei disponibile şi amînarea proiectelor.

b. Liberalizarea neîntîrziată a pieţei

Pentru eliminarea risipei şi creşterea eficienţei este nevoie de mai multă concurenţă, mai mulţi producători privaţi şi cuplarea pieţei interne cu pieţele deservite de bursele de energie vecine (market coupling). Numai astfel, industria energiei electrice, capital-intensivă şi cu externalităţi majore, îşi poate susţine investiţiile. Investitorii devin interesaţi cînd legea interzice taxele la graniţă, vînzările producătorilor de stat în afara bursei Opcom, controlul politic al ANRE şi antrenarea reglementatorului în misiuni sociale. Trebuie separat de piaţă sprijinul pentru acces la energie.

Nevoia de a îmbunătăţi guvernanţa în afaceri este înscrisă pe agenda actuală în întreaga lume, datorită recesiunii globale şi politicilor care au înrăutăţit-o. Trebuie să ne înscriem determinaţi în procesul lansat de către UE de întărire a funcţiei publice în prevenirea manipulării tranzacţiilor cu energie. Este nevoie de o instituţie puternică şi motivată pentru monitorizarea disfuncţiilor pieţelor de energie, situaţiilor de abuz sau generatoare de abuz, precum şi de riscuri periculoase.

c. Atragerea de investiţii private masive în tehnologii noi

Finaţarea publică ar trebui să sprijine cu precădere proiectele de infrastructură şi mai puţin pe producători sau furnizori. Securitatea furnizării depinde de gradul de dezvoltare a reţelelor iar o reţea puternică atrage investitorii în sector. România poate deveni un „hub" regional al energiei, pentru tranzite majore între Rusia şi Ucraina, pe de o parte, şi ţări precum Turcia, Germania şi Italia, pe de altă parte.

Pînă în prezent fondurile publice au substituit fără prea mare folos investiţia privată în generarea de energie. Privatizarea termocentralelor poate oferi venituri bugetare şi locuri de muncă, rating de ţară crescut şi o piaţă consolidată de energie.

Atît liberalizarea fără privatizare cît şi reconcentrarea producţiei de energie înainte de privatizare, reprezintă nonsensuri economice. Nu are sens nici "eficientizarea" înainte de privatizare, deoarece scopul principal al privatizării este chiar creşterea eficienţei. Prin privatizare - producătorii termo şi furnizorii în entităţi care să nu compromită concurenţa, Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi Transelectrica în pachete mici, prin bursă - putem spera la transparenţă, integritate şi sustenabilitate.

d. Protecţie socială ţintită, decuplată de piaţa energiei

România trebuie să elimine subvenţiile şi distorsiunile tarifare pentru a respecta legislaţia europeană, la care a subscris. Pentru a nu avea efecte dramatice asupra grupurilor sociale cu venituri mici, preţurile energiei trebuie susţinute de un sistem eficient şi ţintit de Ajutoare Sociale pentru Accesul la Energie (ASAE).Ȋn prima etapă, ASAE ar putea prelua şi subvenţiile alocate companiilor, deoarece peste 40% din populaţia României se află în risc de excluziune sau sărăcie. ASAE este eficient dacă este compatibil cu cerinţele de transparenţă şi de nediscriminare ale pieţelor. Ajutoarele ar trebui să acopere părţi din costurile fixe ale serviciului. La consum redus, costurile variabile sînt mici şi pot fi plătite chiar şi de către consumatorii săraci. Potrivit acestui sistem, recomandat de către UE pentru finanţarea oricărui SEIG, tarifarea pentru caldură, gaze şi energie electrică ar trebui să fie de tip binomial iar criteriile de eligibilitate ar trebui să fie unitare. Ȋn aceste condiţii, producătorii / furnizorii devin sustenabili, piaţa devine funcţională, toţi consumatorii devin solvenţi sau au condiţii de plată mai bune. Şi programul de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe ar trebui să devină o componentă a ASAE. Este legitim ca acest program să fie co-finanţat de la fondurile structurale UE deoarece el respectă principiul costurilor fixe ale SEIG, iar beneficiile sale sînt de maximă importanţă în ceea ce priveşte securitatea, protecţia mediului şi coeziunea socială: reduce consumul de energie pentru încălzire cu cel puţin 40% şi emisiile de CO2 cu peste 4 mil. t /an, şi vizează circa 35% din populaţia României.

* Jean Constantinescu este doctor inginer în sisteme electroenergetice. A înfiinţat, organizat şi condus Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei - ANRE (1999) şi Compania Naţionala de Transport al Energiei Electrice - Transelectrica (2000).

Vezi şi dezbaterea RL (video): Sistemul energetic românesc trebuie schimbat din temelii? Află care sunt soluţiile