1) Familia victimelor nu numai că nu ştia cu ce ce se mănâncă o poliţă de asigurare dar nici nu putea face diferenţa dintre 100 de milioane de lei vechi şi un million de euro având în vedere nivelul crunt de sărăcie în care trăieşte.
2) Procesul a durat extrem de puţin, cu mult mai puţin decât altele de aceeaşi factură
3) Partea " vătămată"(pun între ghilimele pentru că mă refer aici la avocat nu la familie) a beneficiat de un document emis de preşedinţie prin care instanţa era rugată să " trateze cazul cu prioritate".
Adăugând aici şi informaţia că în România există din ce în ce mai mulţi avocaţi specializaţi exclusiv în astfel de procese(unii îşi promovează serviciile chiar pe site-urile de ştiri) dar şi că în Italia, de exemplu, românii sunt cunoscuţi ca ţepari ai companiilor de asigurară cred că iese un cocktail destul de savuros.




