Recentele măsuri propuse de BNR în sensul limitării creditului de consum în valută nu vizează, în mod cert, prezentul bancar al României. Ţinta pare a fi una mai îndepărtată mai ales că banca centrală are, în general, bunul obicei de a lua decizii cu impact pe termen lung.
Banca Naţională a României a lansat recent spre dezbatere un proiect de normă care vizează limitarea creditării în alte monede decât leul. Avans mai mare la creditele ipotecare, perioadă maximă 5 ani la creditele de nevoi, riscuri suplimentare de luat în calcul pentru bănci. Pe scurt, creditul în franci elveţieni nu mai are nicio şansă să mai revină iar împrumutul de nevoi în euro va fi limitat la minimul posibil. Din moment ce băncile vor trebui să ia în calcul un şoc de 35% pe cursul de schimb în cazul împrumuturilor în euro şi de peste 40% în cazul celor în franci, din moment ce şocul calculat pentru venituri mai este încă 6% iar la dobândă încă 0,6% vor mai fi puţini cei care se vor mai califica la un credit cât de cât. Gândiţi-vă că impactul calculat pe cursul de schimb se va transmite întocmai dar cu semn opus în valoarea maximă a ratei lunare. Pentru cei mai mulţi înseamnă adio credit.
Dar nu despre asta doream să vorbesc aici ci despre motivele care, în opinia mea, au determinat BNR să ia o asemenea măsură, poate cea mai importantă de acest tip din 2004 până în prezent. Mulţi, inclusiv unii bancheri, s-au grăbit să spună că impactul măsurilor va fi aproape nul pentru că piaţa este aproape moartă.
Aşa o fi, deşi eu nu cred. Important este că nu prea contează cum se simte piaţa ACUM. BNR, guvernatorul Isărescu, ceilalţi specialişti din instituţie, nu au avut în vedere, după părerea mea, un impact imediat. Un şoc. Cred că BNR ţinteşte undeva în apropierea alegerilor din 2012 şi chiar mai departe. Ţinteşte către nişte vremuri când salariile vor fi majorate electoral când optimismul va reveni şi când băncile vor fi tentate, iar, să dea credite aproape oricui.
Prin măsurile pe care le-a luat, BNR arată băncilor că nu are nici măcar acum încredere în ele. Că nu sunt suficient de mature, de cumpătate, pentru a învăţa din greşelile trecutului. Şi mai arată ceva aceste măsuri. Transmit, cred, politicienilor să nu se bazeze pe o viitoare creştere a consumului de genul celei din anii de boom economic. Pentru că nu va mai fi cazul.




