„Chiaburul“ din Târgu-Lăpuş a fost executat în stil mafiot de fosta Securitate pentru că s-a opus comunismului.
„Vânătorii de securişti“ au reuşit să descopere rămăşiţele pământeşti ale lui Alecsa Bel, una dintre victimele fostei Securităţi comu–niste. Este vorba despre unul dintre fruntaşii comunităţii din Târgu-Lăpuş, executat în stil mafiot, fără judecată, pentru curajul de a se fi opus comunizării Ţării Lăpuşului. Echipa de arheologi a fost compusă din Marius Oprea, Gheorghe Petrov, Horaţiu Groza şi Paul Scrobotă. Proiectul cercetării arheologice a fost realizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi de Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj. Investigaţia arheologică a avut loc în localitatea Cufoaia, judeţul Maramureş şi a urmărit deshumarea osemintelor lui Alecsa Bel, ucis chiar în ziua de 25 decembrie 1949.
Portret de erou
Prin opoziţia sa faţă de regimul comunist, Alecsa Bel poate fi considerat unul dintre mulţii eroi cu care a fost binecuvântată Ţara Lăpuşului. Arheologul Gheorghe Petrov a alcătuit un portret al acestui erou: „Alecsa Bel s-a născut la 5 decembrie 1897 în satul Cufoaia, aparţinător oraşului Târgu-Lăpuş din judeţul Maramureş. Fiul unor oameni simpli, Iov şi Iuliana, Alecsa Bel a fost un ţăran care deţinea mai multe suprafeţe de teren arabil, fâneţe şi pădure, o batoză pentru treierat şi animale. A fost căsătorit cu Susana, născută Latiş, împreună având doi copii, Maria şi Valer, în prezent amândoi fiind decedaţi. Dintre urmaşii direcţi ai defunctului, astăzi sunt în viaţă doi nepoţi, fiii lui Valer, Mircea Bel şi Dan Bellu, ambii domiciliaţi în oraşul Târgu-Lăpuş. Alecsa Bel deţinea o poziţie de prestigiu în sat, fiind un gospodar harnic şi inventiv. A fost inclusiv cantor la biserica greco-catolică din sat, fiind numit şi «Diacul». A făcut politică liberală, iar între anii 1940 şi 1946 a fost primar în comuna natală din partea Partidului Naţional Liberal. Datorită situaţiei sociale, autorităţile comuniste l-au catalogat drept chiabur. Pe fondul ascensiunii Partidului Comunist, Alecsa Bel şi-a manifestat frecvent nemulţumirea faţă de noile stări de lucruri din societatea românească în discuţiile avute cu diferite persoane din comună şi din zonă. Delaţiunile venite din partea unor consăteni au făcut ca Alecsa Bel să intre în atenţia autorităţilor, care l-au acuzat în primul rând de răspândirea unor ştiri cu caracter duşmănos, în mod special de popularizarea sloganului «Vin americanii!». A mai fost acuzat de sabotaj economic, deoarece a fost denunţat că în timpul campaniei agricole din vara anului 1948 nu a declarat cantităţile reale de cereale treierate la batoza sa. Astfel, autorităţile comuniste l-au învinuit că i-a favorizat pe consătenii săi, care în acest mod au predat cote mai mici de cereale către stat. Cunoscând faptul că era supravegheat de Securitate, arestarea sa fiind iminentă, în toamna anului 1948 Alecsa Bel şi-a părăsit gospodăria şi familia, devenind fugar“. Alecsa Bel a fost ajutat de foarte mulţi localnici din Ţara Lăpuşului, care nu agreau deloc instalarea comunismului şi începerea colectivizării agriculturii. „Autorităţile l-au dat în urmărire, fiind organizate de către Miliţie mai multe acţiuni de căutare în Cufoaia şi în satele de unde proveneau informaţii despre apariţia lui Alecsa Bel. Acestuia i s-a intentat un proces în cadrul căruia a fost judecat în absenţă de către Tribunalul Militar din Cluj. Prin sentinţa penală nr. 1748, emisă la începutul anului 1949, Alecsa Bel a fost condamnat la un an de închisoare corecţională şi plata unei amenzi. Cu toate acestea, Alecsa Bel a refuzat să se predea, alegând să rămână în continuare fugar, sperând totodată în schimbarea regimului politic din ţară. Se ştie că a avut o armă militară pentru autoapărare, însă nu a acţionat niciodată, în nici un fel, împotriva nimănui. De asemenea, nu se cunoaşte să fi avut legături cu grupările sau organizaţiile anticomuniste care acţionau în acea perioadă în zona Maramureşului“, mai spune Gheorghe Petrov.
Până în ajunul Crăciunului
Fuga lui Alecsa Bel s-a terminat în ajunul Crăciunului. El s-a întors acasă pentru a petrece sărbătoarea Naşterii Domnului cu familia. Securiştii au mizat tocmai pe dragostea puternică a lui Alecsa Bel faţă de ceilalţi membri ai familiei sale şi au organizat o pândă care a dus la capturarea fugarului. „Această situaţie a durat până în seara zilei de 24 decembrie 1949, când a fost capturat în propria casă, fără a opune rezistenţă. După unele surse documentare, la acţiunea de prindere a lui Alecsa Bel au fost mobilizaţi circa 20 de miliţieni din cadrul Circumscripţiei de Miliţie Târgu-Lăpuş, care au fost conduşi în teren de plutonierul Augustin Boar. După arestare, Alecsa Bel a fost maltratat, fiind transportat, legat, cu o sanie trasă de cai la sediul Miliţiei din Târgu-Lăpuş. Din ordinul Securităţii, transmis telefonic, fugarul a fost readus a doua zi la Cufoaia, unde a fost executat prin împuşcare lângă gospodăria sa. Pretextul crimei, consemnat atunci în actele Securităţii, a fost fuga de sub escortă. Crima a fost săvârşită de Crăciun, iar familia a fost obligată să îngroape cadavrul în aceeaşi zi. Groapa a fost săpată într-un loc situat nu departe de casa defunctului. Conform surselor documentare, plutonul de execuţie a fost alcătuit dintr-un număr de şase subofiţeri de Miliţie, conduşi de către sergentul major Fabian Trif. Din pluton au mai făcut parte Aurel Coc, Luţu Florea, Vasile Paşca, Ioan Satmari şi Gheorghe Vârtig. Se cunoaşte faptul că, după ce asupra lui Alecsa Bel s-a executat un foc de grup, acesta a căzut la pământ plin de sânge, dar fiind încă în viaţă. Moartea a survenit imediat după ce subofiţerul Vasile Paşca a mai tras din apropiere un foc de graţie asupra muribundului. După execuţie, un alt subofiţer a intrat în casă şi s-a adresat soţiei celui ucis cu următoarele cuvinte: «Hai, scroafă puturoasă, şi ia-ţi porcul din grădină, că a fost lichidat». Împuşcarea lui Alecsa Bel s-a făcut arbitrar, nefiind bazată pe vreo sentinţă emisă de o instanţă judecătorească. Omorul a fost comis la ordin, din motive politice şi pe timp de pace. Crima a fost comisă din ordinul direct al fostului maior Nicolae Briceag (n. 1916 – d. 1998), care în anul 1949 deţinea funcţia de şef al Securităţii fostului judeţ Someş, cu reşedinţa la Dej. Acesta era direct subordonat fostului colonel Mihai Patriciu (Grünsperger după numele real), pe atunci şeful Direcţiei Regionale a Securităţii Poporului Cluj“, mai afirmă Gheorghe Petrov. Informaţii despre împrejurările săvârşirii acestei crime, precum şi stabilirea unor vinovăţii individuale se află într-un raport datat 19 februarie 1969, rezultat în urma unei anchete oficiale întreprinse în anul 1968 de către Comitetul Central al fostului Partid Comunist. Această anchetă de partid a vizat cercetarea mai multor omoruri înfăptuite în perioada anterioară de anumite cadre ale Securităţii, inclusiv de către Nicolae Briceag. Nimeni nu a fost însă tras la răspundere şi nu a suportat rigorile legii de atunci sau de astăzi.
Reînhumat în acelaşi loc
Rămăşiţele pământeşti ale lui Alecsa Bel au fost găsite la marginea proprietăţii pe care o deţinea în sat. În osemintele sale au fost găsite două gloanţe. Martorii oculari care mai trăiesc în sat susţin că Alecsa Bel ar fi fost ucis cu nouă gloanţe, iar şapte dintre ele l-au străpuns efectiv. La faţa locului, arheologii au fost însoţiţi de procurorul militar Viorel Siserman, dar şi de medicii legişti din Baia Mare, astfel că osemintele sale au putut fi reînhumate exact în acelaşi loc. Şi asta pentru că membrii familiei cunoşteau locul unde fusese înhumat Alecsa Bel şi, într-un act impresionant de solidaritate, toţi membrii familiei sale au decis să fie înmormântaţi în aceeaşi zonă. Acum, acolo se află nouă morminte ale familiei Bel. Slujba de reînhumare a fost oficiată de preotul greco-catolic din Târgu-Lăpuş, părintele Silviu Hodiş.
„Vânătorii de securişti“ au descoperit osemintele lui Alecsa Bel
