Petre Tutea a intrat in constiinta noastra chiar in 1990, odata cu marea recuperare a interbelicului romanesc ce a caracterizat perioada imediat postdecembrista a Romaniei. Daca nu ne inselam prima sa restituire a avut loc chiar in paginile acestui ziar, numit atunci un taran imperial, pentru  a-i fi puse astfel in evidenta calitatile de autentic aparator al Traditiei, de om dintr-o bucata care nu s-a plecat in fata stapanitorilor samavolnici. Editura Anastasia a fost prima care s-a ocupat de publicarea manuscriselor risipite in decenii de anonimat. Petre Tutea a devenit astfel un nume care se vindea foarte bine. Aparut la televizor intr-un duplex cu Cioran, punerea lor fata in fata a fost emotionanta si ne-a adus aminte ca si in tara noastra au fost oameni exemplari. Ce mai inseamna insa acum Petre Tutea? Mai este  el la fel de pretuit ca la inceputul anilor ’90? Oare nu cumva dezinteresul nostru fata de tot ce reprezinta componenta tare a culturii a ajuns sa-l umbreasca si pe el, odata cu alte nume? Probabil ca asa stau lucrurile si aceasta este situatia. Dispretuit si oropsit de comunisti, filosoful a trait o perioada de glorie in primii ani de dupa revolutie dupa care si-a dat duhul iar apoi treptat a cazut intr-un fel de uitare. Iata ce se intampla in Constanta cu biblioteca ce-i poarta numele.    

Ajuns la venerabila varsta de 94 de ani, fostul detinut politic constantean Bucur Brasoveanu ar avea puternice motive sa priveasca spre trecut cu manie. La fel si spre prezent. si-a lasat in temnitele comuniste aproape 20 dintre anii pe care s-a indarjit sa-i traiasca, nu de putine ori cu rasuflarea inghetata a mortii in ceafa. A biruit, cu o extraordinara vointa si incredere in forta Cuvantului, inertia unora si ura de sorginte rosie a altora si a infiintat cu cativa fosti ocnasi Biblioteca crestina Petre Tutea, al carei suflet a fost si inca mai este. Din nefericire, cu mare chin. Acestea este si motivul pentru care batranul ar fi indreptatit sa priveasca prezentul cu manie. In tihna bibliotecii, printre miile de carti greu de gasit in alte locuri, s-a insinuat fiinta perfida a unui aventurier, pe cat de ipocrita, pe atat de periculoasa. Cu acte masluite cat pe aci sa puna mana pe localul unde fusese primit din crestineasca mila - si pe importantul fond de carti - si sa-l dea afara pe fondator, nu inainte de a azvarli impotriva acestuia laturi de cea mai pura extractie securistica. Presa si autoritatile i-au zadarnicit planurile.

Multe a invatat Bucur Brasoveanu in lunga-i viata, afara de un singur lucru: credinta in bunatatea innascuta a semenilor iti poate juca feste si inca dureroase. A vandut cu clauza de intretinere apartamentul pe care era proprietar unui nepot. Socoteala "cumparatorului" care n-a scos un ban din buzunar a fost simpla: mosul e bolnav, mai mult de o luna n-o mai duce! Vazand ca trec doi ani si batranul (care a supravietuit anchetelor ca prin minune) nu are minima politete de-a se duce intr-o lume mai buna, ruda de sange a trecut la masuri de mana forte: infometare, sechestrare, amenintare cu internare la psihiatrie... batranul a fost nevoit sa se refugieze intr-o odaita de la biblioteca, fara caldura, cu un pat de fier, totul pe un beci inghetat. La cererea de anulare a contractului cu clauza, judecatoarea a raspuns ca nepotul are dreptate! Singur, cu povara anilor in spinare, bolnav, pentru luptatorul anticomunist Bucur Basoveanu intrebarea sfasietoare care-l bantuie si care nu-l priveste in primul rand pe sine ca om supus destinului, este aceasta: ce se va alege de lucrarea de capatai a indureratei sale vieti, Biblioteca crestina Petre Tutea?