Din nou scriem despre Pitesti. O sa spuneti, stimati cititori, ca o asemenea insistenta este de rau augur si chiar de prost gust. De ce pisam acelasi subiect si nu intelegem ca detasarea are o parte buna si nu are nici o legatura cu uitarea ori indiferenta?

Totusi, ceea ce a fost si este pe drept cuvant numit o trauma nationala majora care ne individualizeaza si face din anii de mijloc ai veacului trecut o rana hidoasa intr-o lume comunista fara speranta, cotinua sa produca numeroase comentarii si luari de pozitie, analize si investigatii, dupa cum ramane si acelasi prilej pentru marturisiri zguduitoare.

Exista inca martori ai acelui sinistru fenomen, care atat timp cat inca sunt in viata au tot dreptul sa se pronunte ferm asupra a ce s-a intamplat, aici, in anii ’5o, in Gulagul mioritic.

Acesti oameni sunt singurii care au autoritatea sa se pronunte si desigur privesc cu scepticism munca celor tineri care nu au trecut prin ce au trecut ei si care fac dintr-o uluitoare si incredibila suferinta pretext de discurs stiintific.

Cum sa iasa asadar stiinta din oase rupte, dinti sparti, organe terciuite? Nu e aceasta o grava impietate?

De cealalta parte cuvantul istoricilor contemporani are de partea lui timpul care trece si, trecand, le raceste pe toate. Iar Pitestiul cu tot ce insemnat ajunge ca un sarcofag, ale carui orori au o demnitate... muzeistica. De aici deptul lor de-a analiza, de-a prezenta, de-a face, deci, un tip de discurs obiectiv si, evident, rece.
Gulagul nostru mioritic nu are asemanare., Comunistii chinezi si acum ii snopesc pe calugarii tibetani, dar lor lumea nu are ce sa le faca fiindca China e o mare putere.  Nu e acesta cel mai mare cinism? Este. Pe chinezi, insa, lumea ii lasa in pace fiindca sunt prea mari, pe noi ne–a lasat fiindca suntem prea mici.

Experimentul Pitesti continuat apoi in pitestizarea populatiei ar fi trebuit sa produca mari proteste internationale. Ceea ce s-a petrecut aici, pus la cale de autoritati, ar fi putut sa revolte intreaga lume civilizata care inca se sprijina pe cateva repere morale si crestine.

Dar Satana fusese slobozit si randuit sa-si faca numarul. Un sondaj acum ne-ar pune in fata unui fapt la fel de revoltator.

Probabil ca nici cinci la suta din cei solicitati nu ar sti ce a fost Pitestiul. Mai degraba stiu de printul din Trivale – Dumnezeu sa-l ierte -, fotbalistul Nicolae Dobrin, decat de tortionarii care au actionat aici pe parca nu ar fi fost pe pamant, ci intr-o alta galaxie. Ce stim despre oroare? Mai nimic.