Pecetea nobletei este educatia

de Dan Stanca , 14 iulie 2007
Impreuna cu regina Ana, la o lansare de carte

Profesia de istoric arhivist este din ce in ce mai neglijata. Tinerii de astazi, absolventi ai facultatii de istorie, nu toti, asteapta sa gaseasca totul pe net, cu alte cuvinte, mura-n gura. Nu inteleg ca de o epoca istorica nu te poti apropia cat ai bate din palme, ci presupune o cercetare detaliata, invingand toate comoditatile. Georgeta Filitti  este un istoric pentru care arhivele au fost ca o a doua locuinta. Munca pe care a desfasurat-o  editand opera lui Kogalniceanu, a lui Iorga, a socrului ei, istoricul Ion C. Filitti, a lui Iancu Balaceanu, scriind despre calatorii romani in Grecia si ocupandu-se de insemnarile calatorilor straini despre Romania secolului al XIX-lea, fiind vicepresedinta a Societatii de studii neo-elene, tot ce a facut asadar  e dovada a ceea ce putem numi fara sa ne rusinam dragoste de istorie si de tara. Am avut cu domnia sa o discutie mai lunga din care am retinut urmatoarele.


- As dori sa-mi vorbiti despre familia dumneavoastra deoarece la ora actuala Romania se afla intr-o faza a stergerii memoriei si oricine care poate sa vorbeasca despre identitatea sa e aproape o rara avis
- Sunt Filitti prin alianta. Sotul meu, Manole Filitti, era mai mare decat mine cu 27 de ani, o diferenta de varsta care ii sperie pe multi, dar intre noi doi a fost o comuniune perfecta. Filitii sunt atestati documentar in Epir in secolul XVII si asa cum au venit multi epiroti in Tarile Romane, si acestia printr-o ramura calugareasca s-au tras unii pe altii si au poposit aici. Cel mai prestigios dintre acestia a fost mitropolitul Dositei Filitti sosit la 1764. Cu timpul Filitii s-au integrat pefect in spatiul romanesc si in nici un caz nu mai puteau fi socotiti greci. Eu am fost atasata de familia si istoria lor si de aceea am si ingrijit lucrari din opera socului meu, Ion C. Filitti.


- Au fost inchisi membri ai familiei dvs?
- Au fost evident, nu aveau cum sa evite o asemenea situatie. Il am in vedere pe fratele socrului meu, Alexadnru Filitti Robanesti, capitan in primul razboi mondial care atunci s-a facut remarcat prin aceea ca acolo, langa Bals, la Robanesti – asa si-a si intregit numele –, impreuna cu alti militari a avut curajul de-a porni calare pentru a anihila un cub de mitraliere nemtesc. Mai tarziu, in anii 30, a fost presedintele completului de judecata in procesul grevistilor din 1933. Va dati seama ca avand un semenea dosar nu a putut sa scape de inchisoarea anilor 50. Apoi chiar sotul meu, Manole, a fost inchis trei ani in locul mamei lui, soacra mea, deoarece, dupa reforma agrara din 1945, dupa ce li se confiscase tot ce avusesera, li se mai pretindeau din ce le mai ramasese cote uriase, ei nemaiavand un mijloc de productie, si acestea le fusesera confiscate, asa ca nu puteau sa onoreze cerinta. De asemenea, nici varul socrului meu, Puiu Filitti, aghiotant al lui Carol al Doilea, nu  a scapat de detentie. Ar trebui sa vorbesc si de familia din partea mamei, bunaoara bunicul croat, Roko Jersic, care a facut inconjurul lumii, fiind sculptor si indragostit de civilizatii indepartate. A ajuns in Peru de unde s-a intors cu vestigii ale civilizatiei incase. Mi-aduc aminte de o alta ruda, Romeo Snaidero, istriot, venit aici pe vremea lui Carol I deoarece pe atunci Romania era privita ca un El Dorado.  Bunicul meu din partea mamei, Roko, a fost implicat si in atentatul din 1914 impotriva principelui mostenitor al Austriei, dar in fine, sincera sa fiu, nu ma laud cu acea participare.


 - Ce inseamna totusi o familie de vaza? O regasim numai printre boieri?
- Ati pus o intrebare inspirata. Parerea mea este aceea ca nu trebuie sa ne raportam numai la familii ilustre. Spunand aceasta, nu vreau sa ilustrez teza marxista potrivit careia poporul face istoria, pe el trebuie sa ne bazam si nu pe asa-zisii exploatatori. Am avut un istoric foarte bun Radu Creteanu care a vorbit despre genealogii taranesti, adica intr-un spatiu al Romaniei poti sa ai atestate documentar sapte opt generatii ale unor familii de preoti, invatatori care au trait la sat si care au contrbuit la perpetuarea si consolidarea unui anumit tip de cultura si civilizatie.


- Atunci o asemenea genealogie este echivalenta unei genealogii boieresti...
- Absolut. Eu sunt deschisa in vederile mele si nu vreau sa ma agat de principii rigide. Spun aceasta tocmai eu, care prin soacra mea ma inrudesc cu familia Ghiculestilor, care au dat 25 de domnitori in Tara Romaneasca, ca sa nu mai vorbesc de oameni de cultura precum Ion Ghica sau Alexandru Ghica, cel care a calatorit in India, ale carui expeditii au fost cercetate de un orientalist de anvergura lui Liviu Bordas. Dar stiti pe ce vreau sa pun accent? Toate aceste familii, Ghiculestii, Cantacuzinii, Sturzestii,  aristocratia romaneasca, au avut un punct comun pe care suntem tentati sa-l ignoram, fascinati doar de  "mistica"  sangelui albastru.


- Care este acesta?
- Ceva foarte simplu si care ar trebui sa ne preocupe pe toti, educatia. Impresia mea este aceea ca de la educatia noastra sau de la lipsa de educatie se trag toate carentele vietii actuale.  stiti ce inseamna educatia? Foarte multe lucruri. Eu, daca acum ar fi sa-mi schimb meseria, stiti ce as vrea sa ma fac? Profesor de politete. Daca am fi politicosi – pare banal – multe dintre situatiile tensionate din piata pana in Parlament ar fi rezolvate. Nu stim sa-l ascultam pe celalalt, ne bagam in vorba, vorbim in acelasi timp, groaznic, iar acest lucru este vizibil peste tot  si in talk-show-urile de televiziune sau mai ales acolo. Apoi tocmai din cauza lipsei de educatie nu recunoastem cand gresim. Socrul meu Ion C. Filitti. presedintele Societatii de Genealogie si Heraldica, a devenit faimos si pentru felul in care stia sa-si recunoasca ce i-a scapat si sa corecteze astfel o serie de genealogii facute anterior.


- Deci dupa dumneavoastra  pecetea nobletei, fie intr-o familie de boieri, fie de tarani, o da educatia...
- Exact si consider ca la ora actuala atat cat mai avem o bruma de elita, educatia  se pastreaza. si aceasta se poate observa la nivelele cele mai de jos. De exemplu, poti sa ai o femeie de serviciu  harnica, curata, de care sa nu te plangi sau una lenesa si ingalata de care ti-e sila. Cum se explica aceasta ? Prin educatie, prin bun simt... Pot spune ca exista elite si in cazul celor mai joase categorii socio-profesionale. Cred ca exemplul dat e nimerit.


- As vrea sa comentati sintagma "nobil scapatat". Exista vreo diferenta intre acesta si nobilul aflat in plina glorie, nobilul autentic?
- Nobilul scapatat este si nobilul autentic, acela care, in ciuda conditiilor vitrege in care a fost pus sa traiasca, reuseste sa-si pastreze conduita. Un nobil scapatat este mai interesant si mai complex  decat nobilul aflat, sa zic asa, in vremea sa. Nobilul scapatat nu este un nobil alterat cum poate am fi tentati sa credem. si acum as vrea sa fac o observatie importanta. Sa ne amintim de procesele membrilor cpex si ale securistilor cu functii mari, aceasta la inceputul anilor 90. Cum s-au purtat aceastia in detentie si cum s-au purtat cei care in anii comunismului au primit ani grei de puscarie fara a fi vinovati de nimic decat doar de faptul ca apartineau unei lumi pe care noul regim politic voia s-o distruga? Aici intervine adevarata educatie, adica sa rezisti, sa nu cedezi greutatilor, sa ai stapanire de sine, sa nu-ti pleci coloana vertebrala. Cunosc cazuri de persoane din familia mea  si din altele, toti faceau parte din vechea boierime, dar si oameni simpli, tarani, care in detentie nu s-au umilit, s-au tinut tari fiindca stiau ca de partea lor e dreptatea. In schimb nomenclaturistii nostri ce au facut? Dupa ce au fost arestati, dupa ce au fost judecati superficial si au primit cativa anisori de inchisoare, au prins sa se boceasca precum niste babe, au apelat imediat la sistemul lor de pile si de relatii, au inceput sa se planga ca sunt bolnavi, au facut rost de certificate medicale, in fine o comedie penibila ca sa ne stoarca lacrcimi iar ei sa iasa cat mai repede si mai usor din puscarie. Atunci mi-am dat seama ca acei care ne-au condus pana in 1989, in ciuda declaratiilor lor sforaitore si a codului eticii si echitatii socialiste pe care ni-l propuneau spre insusire, erau niste specimene de cea mai joasa speta, fara pic de educatie. Oamenii din vechea lume  evitau asemenea situatii jalnice fiindca aveau demnitate. Or fi contribuit si guvernantele nemtoaice, frantuzoaice, englezoaice, dar era si o chestiune de fibra. Acum lipsa de educatie este generalizata. Aceasta a plecat din momentul in care proprietatea privata a fost abolita. Totul e al tuturor si de fapt al nimanui. Arunci gunoiul pe strada si nu ai cea mai mica jena. De cate ori n-ati auzit, lasa sa vina Iliescu sau Constantinescu sa-l ridice? Aici nu e vorba sa te razbuni pe un partid sau pe un presedinte. Este grobianismul nostru.


- Exista asadar o genelaogie a educatiei...
- Da, si vreau sa va mai spun ca intr-o mahala inainte  erau niste reguli precise iar membrii acelei comunitati – si mahalaua e tot o comunitate – le respectau, mai ales ca oamenii se mai duceau la biserica iar preotul de acolo le spunea cum sa se poarte. De aceea  nu-si permiteau sa faca ce facem noi care suntem compet instrainati, nu avem deloc sentimentul comunitar, fiecare e de capul lui si nu da socoteala nimanui.


- Cum vedeti din aceasta perspectiva viitorul tarii in care tipul antropologic dominant este marlanul. Dupa mine marlanul este exact opus aristocratului. E clar ca de la an la an Romania se marlaneste tot mai mult.
- Poate sunteti prea dur, dar toti de la un moment incolo suntem duri. si in urma cu 40 de ani parintii nostri nu erau de acord cu anumite libertati pe care noi ni le ingaduiam. Dar pe de alta parte ca sa fim obiectivi si mai putin inflamati trebuie sa recunoastem ca toate aceste prefaceri economice politice au dus la un fel de talazuire sociala in asa fel incat prin faptul ca au fost aduse de la tara contigente uriase de populatie si obligate sa locuiasca la oras intr-un spatiu inchis, la bloc, pur si simplu o asemenea schimbare nu putea sa nu genereze o serie inreaga de realitati pe care acum, le criticam dur, dar erau apropae inevitabile. Problema este aceea de-a frana marlania de care vorbiti. Evident, tot prin educatie. Dar aici mass media ar trebui sa joace un rol covarsitor, ceea ce nu prea se vede. De asemenea invatamantul, dar dascalii sunt superficilai sau speriati de elevii lor Apoi toate reformele care au avut loc in acest domeniu au creat o stare de incertitudine. Suntem in faza reformei perpetue si a experimentului fara sfarsit. In felul acesta pierdem ultimele repere ale traditiei. si cum poate fi un invatamant solid daca nu se bazeaza pe traditie? Vorbind despre asa ceva nu pot sa nu am in vedere un alt segment al raului, cel legat de distrugerea oraselor, de tot ce reprezinta memorie comunitara. De-a lungul istoriei noi am cam daramat aiurea invocand iminenta prabusirii, asa s-a intamplat cu manastirea Sarindari, a Sfantului Ion cel Nou, dar ce a facut Ceausescu e fara egal.


- Mahalaua la bloc este mai sinistra decat mahalaua-mahala...
- Asa cum v-am spus, in mahalaua traditionala existau inca niste reguli pe care membrii ei de bine de rau le respectau. La bloc nimeni nu respecta nimic decat doar un putin pentru a face viata cat de cat suportabila sau, mai mult de atat,  nimeni nu cunoaste pe nimeni. Dar acestea sunt probleme curente. Sa va mai spun ceva din istorie. Matusa mea, Mihaela Catargi, a fost trimisa in 1947 de Tatarascu la Paris la Conferinta de pace fiindca ea era un reporter bun, pentru a lua pulsul de acolo. Iar acolo a vazut care era starea de spirit fata de Romania. Toti stiau ca suntem pierduti, intrati in sfera de influenta a rusilor. Acolo matusa mea  a apucat sa scrie o carte Parisul meu  de ieri si de azi, o carte in care a sezizat un factor absolut esential  pentru a ne intelege noi pe noi insine. Ce credeti ca au facut francezii imediat dupa razboi? Au tuns pomii de pe Champ Elysees tocmai ca sa arate bine. si le-a venit  destul de greu sa faca asta fiindca nemtii distrusesera scarile pe care se puteau urca pentru a ajunge la coroana. Dar nu s-au lasat. Noi, acum, cand doar nu venim dupa un razboi, daca nu socotim comunismul razboiul romano-roman, ce grija aratam copacilor nostri? Nici una. Atunci cand in urma unei furtuni unul se prabuseste, ne enervam si taiem toti arborii de pe acea strada. stiti ca Bucurestiul este orasul din Europa cu cea mai mica suprafata de spatiu verde  pe cap de locuitor?  si aceasta ce inseamna? Avem exact rezultatul politicii de dusmanie fata de natura pe care am dus-o ani si ani.  Autoritatile si oamenii obisnuiti parca si-au dat mana in aceasta operatie criminala.. Noi, in loc sa ingrijim un arbore, aruncam gunoaiele la radacina sa.


- Incheiem discutia noastra intr-o tonalitate sumbra.
- E adevarat. Eu sunt de felul meu increzatoare si cred ca daca acum o suta de ani elita tarii a reusit sa faca ceva bun, si acum se vor gasi oameni cu mintea la cap care sa inteleaga ce virtute capitala este educatia. Cei care vin din strainatate pentru o scurta perioada de timp nu au cum sa-i influenteze in bine pe cei care stau numai aici si nu ies afara. Mi-ati propus la inceput sa vorbim despre familii vechi, de vaza, depre genealogii ilustre. In cativa ani probabil ca toiti batranii de acum nu vor mai fi. Dar memoria lor nu poate fi doar obiect al unor nostalgii ineficace, ci sansa ca sa ne reamintim ce inseamna sa dainuiesti prin  buna educatie, baza a oricarei culturi.

Comentarii

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.