Daca pana la 28 iunie 1940 viata credinciosilor din Basarabia decurgea in albia sa fireasca, apoi in perioada jugului comunist devine deplorabila, bastinasii impartasind soarta de mucenici a tuturor popoarelor aflate sub conducerea bolsevica 1. Politica de mentinere a regimului bolsevic prin teroare a afectat implicit viata bisericeasca.

La 28 iunie 1940, cand Armata Sovietica a intrat in Basarabia, aici functionau 1.090 de biserici ortodoxe si 28 de manastiri 2. In scurt timp Mitropolia Basarabiei a fost desfiintata. Autoritatile comuniste au introdus functia de imputernicit al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru supravegherea cultelor in RSSM, care avea sarcina de a intretine legatura dintre statul comunist si Biserica. Imediat dupa numirea sa in functie, mitropolitul Alexei 3 a dat dispozitii ca sarbatorile religioase sa fie sarbatorite doar dupa stil vechi. Una din primele decizii ale autoritatilor comuniste luate impotriva Bisericii Crestine a fost Hotararea nr. 142-H din 13 septembrie 1940 "Cu privire la confiscarea cartilor bisericesti de toate ritualurile si ale sectelor religioase". Timp de zece zile au fost organizate comisii orasenesti si judetene care au purces la materializarea Hotararii respective 4. In mod automat a fost nimicita si autoritatea fetelor bisericesti, preotul nu mai era stapan pe credinciosii sai.

In septembrie 1940 s-a decretat trecerea in posesia statului a oricarui bun, pamant, inventar, imobil. Astfel, preotul nu avea dreptul de a se folosi de averea bisericii sau de a o administra. Paralel se producea si secularizarea lacasurilor sfinte. Paraclisul Palatului Mitropolitan din Chisinau a fost transformat in Palatul Pionerilor, Capela Seminarului Teologic, Facultatea de Teologie, alte capele au fost transformate in scoli si spitale. Capela Mitropoliei a devenit sala de cinematograf, Biserica Liceului Militar a fost transformata in sala de dans, capela Liceului Regina Maria a fost transformata in muzeu, biserica Seminarului Teologic a devenit Arhiva de Istorie a NKVD-ului etc. 5

Intrucat Chisinaul era centrul vietii politice, bisericile de aici au avut cel mai mult de suferit, absolut toate fiind jefuite. Numai in primele patru zile de ocupatie (28 iunie-1 iulie 1940) au fost deposedate de bunuri capelele de pe langa: Palatul Mitropolitan, Facultatea de Teologie, Seminarul Teologic, Liceul Eparhial de Fete, Liceul "B. P. Hasdeu", Liceul "A. Russo", scoala Normala de Baieti, Liceul "Regina Maria", Facultatea de Agronomie, Liceul Militar "Regele Ferdinand", Azilul de batrani "Sfantul Alexandru", Inchisoarea Centrala, scoala Nationala de Viticultura, Azilul "Cavaldji", Spitalul "Costiujeni", Casa Copilului, Ospataria Saracilor din Piata Noua, 20, cele trei biserici militare, Biserica greceasca. Nu au scapat de furia bolsevica nici vesmintele preotesti, icoanele si alte obiecte pretioase. La eliberarea Basarabiei au fost gasite costume de teatru facute din vesmintele Capelei Mitropolitane, unde a fost instalata "Casa pionerului rosu" 6.

Muzeul Eparhial Istorico-Arheologic, continand carti si obiecte de valoare artistica si istorica: vesminte, cruci, carje, icoane, epitafe, albume etc. – toate au disparut in intregime fiind duse in Rusia 7. In genere, pe parcursul primului an de ocupatie, in Chisinau au fost lasate credinciosilor doar trei biserici, celelalte fiind inchise 8. Din cele sapte biserici care functionau in orasul Balti, trei au fost inchise, iar una dintre ele a fost transformata in sala de teatru, iar la Cahul cladirea bisericii ortodoxe a fost prefacuta in muzeu 9.

In anul 1941, la 18 martie urmeaza o noua Decizie a Consiliului Comisarilor Poporului al RSSM conform careia este confiscat inventarul Manastirii Capriana. Gradina Casei Duhovnicesti din Chisinau a fost transmisa tinerilor naturalisti de la Palaltul Pionerilor. In aprilie acelasi an s-a decis inchiderea bisericii de pe langa spitalul din Costiujeni. Bisericile inchise au fost calificate drept nerentabile si destinate unor necesitati laice.

Aceeasi soarta dramatica au impartasit-o si manastirile. In noiembrie 1940 Manastirea Frumoasa din Orhei a fost transformata in casa de odihna. Iar alte trei manastiri au trecut in posesia Ministerului Ocrotirii Sanatatii: manastirea Suruceni din judetul Chisinau a fost transformata in spital, manastirea Harjauca din judetul Chisinau a devenit spital republican, manastirea Curchi a fost transformata in spital pentru bolnavii de tuberculoza. Manastirea Harbovat a fost desfiintata si reorganizata in azil pentru copiii orfani 10.

Manastirile de maici care erau organizate conform principiului individualist, adica in ograda mare din jurul manastirii erau amplasate gospodariile calugaritelor, au scapat de desfiintare. In pofida faptului ca unor manastiri li s-a permis totusi sa activeze, acestea erau supuse frecvent multiplelor actiuni de intimidare. In ziua de Ispas 1941 credinciosii de la Manastirea Frumoasa au avut parte de un spectacol oribil. Sovieticii au adus cateva perechi de boi, au legat cu lanturi Troita din mijlocul ograzii, smulgand-o din pamant, calcand-o in picioare si scuipand-o. Taranii din comunele apropiate au fost obligati sa asiste la acest spectacol 11.

In scopul mentinerii puterii politice autoritatile bolsevice au instituit o politica de teroare religiosa, care se materializa inclusiv prin crearea unor conditii extreme de activitate. O modalitate de persecutare a bisericilor a constituit-o si supunerea acestora unei impozitari exagerate, era impozitata atat cladirea bisericii, cat si dreptul preotilor de a oficia serviciul divin. Fiecare biserica achita un sir de impozite: impozitul de asigurare, pentru achitarea acestuia se calcula cu rigurozitate suprafata cladirilor, luandu-se in consideratie, inclusiv, materialele de constructie; impozitul pentru cult, care era fix pentru toate bisericile – 2.000 rub.; impozit pe patrafire, acesta varia de la 3.000 la 7.000 rub. (in conformitate cu numarul de locuitori). In aceasta ordine de idei remarcam ca nu exista un sistem unic de impozitare a suprafetelor bisericilor. Mai mult, ca si orice cladire bisericile trebuiau asigurate. Evaluarea acestora se facea de catre reprezentantii statului 12. Acestea evaluau bisericile la sume enorme pentru a nu da posibilitate preotilor sa achite taxele cuvenite. Biserica din Cahul, spre exemplu, trebuia sa plateasca un impozit de 70.000 de ruble anual. Unii preoti au apelat la sustinerea enoriasilor, insa fiscul a aflat de acest lucru si a considerat suma colectata de enoriasi ca plusvenit, pe care l-au impozitat.  

Si fetele bisericesti erau supuse la diverse prestatii de ordin material. Astfel, preotii au fost impusi la un impozit de 1.500 de ruble pentru dreptul de a oficia serviciul divin, la sarbatorile mari fiind stabilite impozite suplimentare. Pentru sase luni preotul din comuna Suceveni a fost impus sa achite o taxa de 3.000 de ruble 13. In anul 1941 locuitorii comunei Berhomet au achitat 8.000 de ruble pentru a li se permite oficierea slujbei Invierii 14.  

Impozitarea nu se rasfrangea asupra veniturilor, ci asupra deverului, adica incasarilor, indiferent daca biserica avea sau nu venit. Impozitul era atat de mare ca de obicei nu le putea achita nici preotul si nici comunitatea credinciosilor in sarcina carora era intretinerea bisericii. Biserica de pe strada Bulgara din Chisinau a fost supusa la un impozit de 10.000 de ruble anual, de asemenea 10.000 de ruble trebuia sa achite si preotul. In asemenea conditii, cu timpul, orice biserica s-ar fi inchis 15.   

In scopul crearii unui tablou real al persecutiilor financiare la care erau supuse institutiile de cult vom arata mai jos tabloul veniturilor unor categorii de cetateni si aduce unele exemple referitoare la puterea de cumparare a valutei timpului. seful oficiului postal lunar ridica un salariu de 265 rub., un postas – de 120 rub., pe cand un zilier – 5/6 rub.16. Incepand cu toamna anului 1940 un kg de carne de vita putea fi achizitionat cu 6 rub., pe cand aceeasi cantitate de carne de porc cu 10 rub., un kg. de zahar – cu 4, 5 rub. Pentru un metru de stamba de platea 4 rub., matasa – 60 rub. metru, un costum barbatesc de stofa de lana amestecata cu bumbac petea fi cumparat cu 300 rub.  17.

Preotii care continuau sa oficieze slujbele religioase, pe langa impozitele exagerate la care erau supusi, erau obligati sa indeplineasca si unele munci de corvoada. De obicei erau obligati sa achite prestatiile in munca in timpul marilor sarbatori religioase, privand astfel enoriasii de ascultarea serviciului divin. In timpul sarbatorii de Pasti, preotul Sava Dragutan din comuna Cimiseni din plasa Budesti, judetul Lapusna, a fost trimis la scos cartofi, iar oamenii din sat erau chemati sa priveasca aceasta scena 18.

Nemilos a fost si destinul studentilor teologi. Majoritatea studentilor de la facultatea de teologie ramasi in Basarabia n-au reusit sa supravietuiasca terorii comuniste. Intr-un stat cu o conducere ateista declarata, teologia era calificata "fabrica de popi". Imediat dupa ocuparea Basarabiei, autoritatile bolsevice au luat in vizor aceasta categorie de cetateni, supunandu-i unor persecutii permanente. Cei mai multi studenti, pentru a scapa de urmarire si pentru a-si mentine existenta, s-au angajat ca lucratori zilieri: la cosit, prasit, salahori etc.

In situatia in care numarul intelectualilor ramasi in Basarabia era extrem de redus s-a instituit "Legea sabotajului", care obliga pe toti intelectualii existenti sa ocupe servicii de stat. In acest caz multi studenti teologi au fost constransi sa ocupe functii de invatatori suplinitori, cu conditia ca dupa un an sa fie substituiti cu elemente pregatite special in acest scop. Alt grup de studenti s-au inscris la "Institutul Pedagogic" din Chisinau pentru a avea justificare in fata legilor statului 19.

Multi studenti teologi au fost tarati la NKVD, condamnati sau asasinati: Anton Turcanu, Evdochim Trogum au fost condamnati la 8 si respectiv 10 ani de inchisoare. Aceeasi soarta au impartasit-o si Eugen Strambei, Nicolae Untila, Nicolae Mereanu, Mihai Anton, Petru Mada, iar familia lui Mihai Ivanov a fost deportata 20.  

In general, atitudinea comunistilor fata de preotimea basarabeana a fost deosebit de cruda. Sursele arhivistice ne ofera unele informatii, conform carora la dezrobirea Basarabiei au fost gasiti doar 990 de preoti din cei 1.042 cati ramasesera in provincie la ocuparea acesteia de catre sovietici si doar 848 cantareti din cei 1.099 21. In conditii enigmatice a murit renumitul dirijor de cor, compozitorul de muzica religioasa Mihai Berezovschi 22. La 24 iunie 1941 a fost arestat si episcopul Alexie, care in toamna anului 1940 a fost imputernicit de Patriarhia din Moscova sa conduca Mitropolia Basarabiei 23. Un destin tragic l-a avut si preotul Alexandru Baltaga, deputat in Sfatul tarii, care a proclamat Unirea. La sfarsitul lunii august 1940 A. Baltaga a fost arestat de catre bolsevici, anchetat si intemnitat. Un mare numar de preoti au disparut. Multi preoti au fost arestati si omorati in inchisori, altii au fost impuscati la retragerea bolsevicilor.

Chiar fiind pusa in conditii extreme, populatia continua sa lupte pentru credinta. Multi calugari incercau sa oficieze cultul religios in bisericile ramase fara parohii lor. Singurul preot ramas in Bravicea, inainte de oficierea slujbei Invierii a fost invitat de catre militianul din localitate la sovietul satesc, unde a fost instiintat ca in zorii zilei de 20 aprilie 1941, in ziua de Pasti, sa-si ia sculele si sa se prezinte la sosea pentru a face prestatie timp de 20 de zile. La auzul acestora preotul a propus sa achite o contributie in bani echivalenta cu costul zilei de munca, cel putin pentru zilele pe Pasti.

Intre timp in fata cladirii sovietului satesc s-au adunat o multime de sateni amenintand, gesticuland si vociferand: "Dati-ni-l pe Parinte! Nu-l dam nici morti. Ucideti-ne pe noi si pe copiii nostri!". La auzul acestora i-au permis preotului sa plece acasa 24. Bisericilor care au reusit sa supravietuiasca regimul le-a creat conditii insuportabile de activitate. In timpul inmormantarilor se interziceau slujbele publice, invocandu-se ca se face propaganda religioasa. Mai mult, se interzicea oficierea sfintei impartasanii cu vin, ceea ce facea imposibila savarsirea ritualului in mod firesc. In semn de protest, preotii Guma si Burjacovschi saptamanal se rugau intr-o anumita zi pentru izbanda crestinismului in Basarabia. In scurt timp bolsevicii au realizat ce se intampla si li s-a interzis sa oficieze slujba in alte zile decat duminica 25.  

In comuna Cimisani din plasa Budesti, judetul Lapusna, in zilele de sarbatoare li se permitea sa frecventeze biserica doar locuitorilor ce erau trecuti de 50 de ani, cei care nu implinisera varsta respectiva erau pusi sa mearga la sapat transee sau la scos cartofi. In timpul oficierii serviciului divin, membrii activului satesc organizau ospaturi si chefuri in caminul cultural care se afla chiar in curtea bisericii 26.

Paralel cu teroarea fata de tot ce e sfant autorititile bolsevice au promovat o ampla campanie de defaimare prin mass-media a vietii religioase. Incepand cu luna noiembrie 1940 in ziarul central "Moldova Socialista" este instituita o rubrica permanenta "Clubul ateistului", in care in mod regulat se aduceau "argumente" ale neexistentei lui Dumnezeu, luandu-se in deradere ritualurile crestine. Acelasi lucru se facea si prin intermediul emisiunilor radiofonice.

Pe parcursul intregului an de ocupatie sunt intreprinse multiple actiuni fara precedent. Pentru prima oara in istoria Bisericii Ortodoxe Basarabene se infaptuieste profanarea bisericii si a mormintelor, fapt care constituie o insulta adusa credinciosilor si sentimentelor lor. Ostasii rosii fara jena isi permiteau sa intre in biserica cu capul acoperit, sa fumeze sau chiar sa suiere. Culmea a constituit-o arborarea drapelului rosu pe biserica de pe strada Bulgara din Chisinau. Un caz fara precedent a fost si profanarea mormantului episcopului Atanasie Parhomovici de Novocercasc, mort in 1909, pe care bolsevicii l-au deshumat, au luat engolpionul de aur, impodobit cu diamante, crucea si alte odoare scumpe, au lasat sicriul de metal pe o gramada de gunoi din gradina Mitropoliei, iar oasele le-au aruncat intr-o groapa cu murdarii. Preotul Efrem Tighineanu, inconjurat de consilierii eparhiali si clerul orasului, a adunat osemintele in sicriu, asezandu-le la locul meritat 27.

Pentru a-si justifica politica de ocupare a Basarabiei, autoritatile bolsevice in scurt timp dupa 28 iunie au deschis patru muzee, inclusiv Muzeul Antireligios. Acesta era gazduit de Capela liceului de fete "Regina Maria". Muzeul continea patru sectii: "Istoria religiei si ateismului", "Religia si stiinta", "Religia si statul", iar ultima sectie incerca sa demonstreze rolul nefast al religiei in perioada constructiei socialismului. Materialele expuse explicau originea religiei prin prisma teoriei marxist-leniniste, originea omului conform teoriei darwiniste si "mitul" despre provenienta lui Hristos.
In noaptea de 13 spre 14 iunie 1941 din Basarabia au fost deportati in lagarele din regiunile Altai, Kirov, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Omsk, in republicile Kazaha si Komi 22 648 persoane. Drept baza juridica pentru arestarea si deportarea acestor oameni a servit "Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportarii fata de unele categorii de criminali". Astfel, regimul comunist i-a considerat criminali pe mai mult de 22 mii de persoane, printre acestea regasindu-se mai multe zeci de slujitori ai cultelor. Cu  regret, sursele de arhiva de care dispunem nu ne permit sa intocmim o lista completa a celor persecutati, acest subiect continuand sa ramana deschis.

Toate acestea denota cert ca in primul an de ocupatie sovietica autoritatile bolsevice au actionat cu rapiditate pentru a transforma Basarabia, urmand modelul sovietic si folosind normele si procedeele staliniste. Una din primele masuri infaptuite in acest sens a fost lichidarea mitropoliei Basarabiei. Au fost inchise un sir de biserici si manastiri, altele au fost transformate in institutii de distractie, depozite etc. Lacasele sfinte lasate sa functioneze au fost puse sa achite impozite exagerate.

Deosebit de cruda era atitudinea comunistilor fata de preotimea basarabeana. Multi preoti au fost arestati si omorati in inchisori, altii au fost impuscati la retragerea bolsevicilor, iar majoritatea au fost deportati, impreuna cu familiile, in regiunile indepartate ale Federatiei Ruse.

Enoriasii erau intimidati, constransi sa nu frecventeze lacasele se cult.

In scopul spalarii creierelor populatiei bastinase autoritatile bolsevice foloseau mass-media centrala si locala, emisiunile radiofonice etc.

Astfel, in timpul ocupatiei sovietice din 1940-1941 a Basarabiei, pe timp de pace asupra poporului roman s-a abatut urgia genocidului, manifestata, inclusiv, prin politica autoritatilor comuniste de lichidare a principalului pilon spiritual al bastinasilor – credinta.

Mariana Taranu, doctor in stiinte istorice, Chisinau

Bibliografie
1. Pana in iunie 1940, Biserica din Basarabia era parte componenta a Bisericii Ortodoxe Romane, fiind organizata conform Legii si Statutului de organizare din 3 noiembrie 1925
2. Palade Gh., Chicu L., "Biserica in Basarabia in anii 1928-1940", in "Cugetul", 1995, nr. 1-2
3. Mitropolitul Alexei la 28 iunie 1941 a fost arestat de sovietici
4. Tihonov Ludmila, "Politica statului sovietic fata de cultele din R. S. S. Moldoveneasca (1944-1965)", Chisinau, Prut International, 2004, p. 25
5. Initial fiind transformat in camin cultural, adica loc de distractii pentru securisti
6. "Basarabia desrobita. Drepturi istorice. Nelegiuri bolsevice. Infaptuiri romanesti", Institutul de Arte "Marvan", 1942, p. 80-93
7. Basarabia, 1942, 22 iunie
8. Arhiva Nationala a Republicii Moldova (in continuare ANRM), F. 680, inv. 2, dos. 62, f. 206
9. Tihonov Ludmila, Op. cit., p. 27
10. ANRM, F. 680, inv. 2, dos. 62, f. 206
11. Basarabia, 1942, 21 ianuarie
12. ANRM, F. 680, inv. 2, dos. 62 (p. II), f. 320
13. ANRM, F. 2848, inv. 111, dos. 5, f. 93
14. Ibidem.
15. F. 680, inv. 2, dos. 62, f. 207
16. Petrencu Anatol, "Partidul Comunist – nucleu al regimului totalitar sovietic. Basarabia (1940-1941)", in "Destin Romanesc", 1996, nr. 2, pag. 105
17. ANRM, F. 680, inv. 2, dos. 62, f. 207
18. F. 339, inv. 1, dos. 11633, f. 5 verso
19. "Raza", 1942, 17-24 august
20. Ibidem
21. "Raza", 1941, 2-16 noiembrie
22. Mihail Berezovschi, poet, compozitor si dirijor (nascut 20 februarie 1868 in Caplan, judetul Cetatea Alba, decedat 5 noiembrie 1940 in Chisinau)
23. ANRM, f. 706, inv. 1, dos. 520, f. 158
24. Basarabia, 1942, 19 februarie
25. Basarabia, 1942, 21 ianuarie
26. F. 339, inv. 1, dos. 11633, f. 5 verso
27. Fustei N., "Mitropolia Chisinaului si a Moldovei, Scurta istorie", achizitionare la 12 septembrie 2008