Ungaria sovietică

Pen­tru autorii monu­mentalei lucrări „Le livre noir du commu­nisme", Ungaria re­pre­zintă „primul caz în care bolşe­vicii au putut să-şi exporte revo­luţia", în sensul că au reuşit să in­staureze puterea sovietică într-un stat. Şi nu oricare, ci unul si­tuat în chiar zona centrală a Europei. „Încă de la începutul anului 1918, partidul bolşevic îi regru­pase în rândul său pe toţi simpa­tizanţii neruşi într-o Federaţie a gru­pu­rilor comuniste străine. La Mos­cova exista deci un Grup ungur, format în esenţă din foşti prizo­nieri de război care, chiar în octombrie 1918, trimise vreo douăzeci dintre membri în Ungaria. La 4 noiembrie a fost fondat la Budapesta Partidul Comunist din Ungaria (PCU), condus în curând de Béla Kun. Prizonier de război, Kun se ralia­ se cu entuziasm la revoluţia bol­şevică astfel încât deveni, în aprilie 1918, preşe­dintele Fede­raţiei grupurilor străine. Sosit în Ungaria în noiembrie, în com­pania a optzeci de mili­tanţi, a fost ales în fruntea Par­tidului." (cf. Le livre noir du co­mmu­nis­me, p. 300).

O altă sursă: „Dosare ultra­secrete", supli­mentul coti­dia­nului „Ziua" (nr. 544/24.01.2009), afirmă, sub semnătura lui Vla­di­mir Alexe, că, după înfrân­gerea trupelor bolşevice ale Republicii Sovietice Ungare de către Armata Regală Română (care a ocupat Buda­pesta la 06.08.1919), prin­cipalii lideri bolşevici au fugit din Ungaria. Béla Kun şi alţi kune­rişti s-au refugiat în Austria, unde se afla la putere un guvern social-demo­crat. Au fost însă arestaţi şi au rămas într-un lagăr până în iulie 1920, când un acord pentru schim­bul de prizonieri intervenit între Austria şi Rusia sovietică a per­mis unui număr de 415 kunerişti refugierea la Moscova. La Mos­cova, Béla Kun a intrat în rândul Partidului Comunist (bolşevic) din Rusia sovietică. A primit cetăţenia sovietică şi a fost numit în conducerea Komin­ternului, răspunzând de Ger­mania, Austria, Cehoslovacia şi România.